Aventura mea grecească. Plecarea

08.09. Duminică, șase dimineața, animalele lăsate cu prietena mea de-o viață care a fost extrem de amabilă și s-a oferit să aibă grijă de ”fermă” în lipsa noastră. Drum întins până la granița cu Serbia. Nu-i lume în vamă, trecem repede. Pe drum taxe de autostradă cu bonuri în limba sârbă (aproximativ 15 euro în dinari). Sate întinse de-a lungul drumului, sărăcuțe, asemănătoare ca arhitectură cu satele românești. Mă chinui să citesc în limba lor. Dificilă afacere! 

După ore de Serbia, intrăm în Macedonia. Nici aici nu-i lume la vamă. Și aici ne tot oprim să plătim autostrada din loc în loc (cam 6 de euro în denari). 

 Curând ajungem în Grecia. La fel, trecem ușor de verificarea de la vamă. Imediat ne așteaptă punctul de taxare și, cu toate alea, dăm până la portul Rafina cam 40 de euro. Cu cât te apropii de Atena, cu atât crește prețul și scade distanța dintre punctele de taxare. 

 Ajungem la Salonic. Avem aici rezervată cazare. Ne duce waze-ul către o zonă deluroasă și intrăm pe ocolite pe o străduță pitorească unde găsim cazarea. Descrierea pe site e wow! Însă la fața locului...not so good. Ne întâmpină oamenii, ne duc la cameră, unde miroase execrabil. Camera mititică, dar nu-i asta problema. Baia nu are apă caldă, deși are o mică chicinetă frigiderul e plin de gheață și nu putem băga nimic în el decât după ce dăm gheața la o parte. Ușor, de altfel, pentru că ușa congelatorului e ruptă. Ușa dulapului de vase stă să cadă la cea mai mică atingere. Vedem ușă spre terasă. Ferească Dumnezeu să o deschidem! Ne lovește un miros fetid și zgomotul e infernal, trece pe acolo (pe terasă) țeava de la hota bucătăriei și duduie într-una. Nu știm dacă de acolo vine mirosul sau de la grămezile de gunoaie rezultate din construcții din jurul clădirii. În fine, ne obișnuim cu ”aromele” și coborâm să cerem ceva de mâncare. Surpriză: nu mai au mai nimic. Așa că luăm clasicul grătar de pui cu cartofi prăjiți. Și așa zisul souvlaki. Lângă el ceva orez cu legume. Și ne aduce o porție de cartofi în plus, greșește comanda, că nu știe engleză și ne taxează 42 de euro. Hm. Nașpa. Nu mai venim aici never! Ni se spune că la plecare să lăsăm cheia în ușă că ei încep la 10 și nu va fi nimeni să preia camera. Așa facem. Bye-bye, dragilor!