14.09 După o odihnă binemeritată, am plecat în zori către Blagoevgrad, unde aveam să ne odihnim peste noapte, înainte de întoarcerea în țară. Dacă la dus am trecut prin Serbia și Macedonia, la întors ne-am zis că ar fi interesant să vedem și Bulgaria. Așadar am străbătut din nou împrejurimile Tesalonicului lăsând în urmă un munte Olimp acoperit de nori și cele câteva tunele moderne care străbat munții Greciei, din care cel mai lung are 6 kilometri. Am trecut granița către Bulgaria și, atât peisajul cât și atmosfera, s-au schimbat aproape instantaneu.
Ceață
pe mai tot drumul, care trece peste multe poduri între munți. Viteza de
deplasare, surprinzător, trece de 130 pe autostradă. Împrejurimile aduceau cu
cele de la noi, munți, podișuri, depresiuni și cam același tip de vegetație. Am
străbătut sate ponosite, triste și depopulate în care nici măcar vegetația nu
este îngrijită. Clădiri asemănătoare cu cele din satele noastre erau prăfuite
și dărâmate iar populația părea blazată și neîngrijită. Ici și colo câte o
bodegă decolorată de vreme adăpostea câțiva localnici care-și petrec, probabil,
majoritatea timpului pe-acolo. Probabil că dacă nu ar fi fost sâmbătă am fi
văzut mai multă vânzoleală. Am oprit la o mică benzinărie când acul ne-a
semnalizat că e timpul să alimentăm. Poate că a fost una dintre cele mai arătoase dintre
cele pe lângă care am trecut. Avea un mic restaurant și un spațiu de terasă
destul de bine amenajat iar vânzătorul pricepea limba engleză și era destul de
tânăr.
Am ajuns în Blagoevgrad pe la 5 și jumătate și am contactat proprietarii, iar în 10 minute a venit Ivaylo să ne dea cheile. Ne-a condus la primul etaj, deasupra unei pizzerii care părea închisă. Locul este frumos, curat, întreținut. Fără bucătărie, are totuși un mic frigider, iar la baie are un duș, dar nu are nici cadă nici un spațiu dedicat pentru duș, apa pe scurge pe pardoseală. În rest, condiții bune.
La 9 ore și ceva distanță de casă, la 100 de kilometri de Sofia,
situat în sud-vestul țării, cu o populație de puțin peste 70 de mii de
locuitori, pare un oraș în dezvoltare. Am căutat un loc unde să mâncăm și gazda
ne-a recomandat mai mult prin semne un local aflat la 5-10 minute de mers pe
jos, Rio. Afacere de familie, are și un mic hotel, amenajat recent și situat la
stradă, cu prețuri bune și personal amabil, ne-a lăsat o impresie pozitivă,
chiar dacă nu au mai avut niciun fel de ciorbe (după care tânjeam de câteva
zile) și nici bere neagră. Dar produsele locale de băut au fost bune și
mâncarea delicioasă. Ospătara, o tinerică de vreo 20 de ani, despre care nu ai
fi zis că este angajata lor pentru că avea ținută de stradă, era vorbitoare de
engleză și părea foarte încântată că poate vorbi în altă limbă decât bulgară.
Mi-a lăsat o impresie bună. Când am cerut plata ne-a spus că i-ar face plăcere
să mai venim pe la ei, iar ce mi-a venit mie în minte în momentul acela a fost
o expresie pe care a folosit-o Ben Affleck în Good Will Hunting: ”sau mai bine
să nu ne vedem! Să nu te mai găsesc aici când mă voi întoarce!” Adică mi-a
lăsat impresia unei tinere cu mare potențial care se irosește ca ospătar
într-un local de oraș mic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu