Am găsit azi dimineaţă acest text şi mi-a plăcut. M-am gândit să-l reiau şi eu, pentru că are morală... şi m-am mai gândit să bag la cap morala pentru zilele când totul pare să îmi meargă de-a-ndoaselea.
După evenimentele de la 11 septembrie 2001, o firmă a invitat membrii rămaşi ai altor firme care fuseseră afectate de atentate să imparta spaţiile de birouri rămase disponibile. La una din întâlnirile de dimineaţă, şeful serviciului de securitate a spus poveştile acelor oameni rămaşi în viaţă… şi motivele lor au fost toate lucruri “MICI”.
Directorul firmei a supravieţuit în ziua aceea fiindcă fiul lui începuse grădiniţa. Un altul a ramas în viaţă fiindcă ieşise să cumpere gogoşi. O femeie întârziase pentru că nu sunase ceasul deşteptător. Un altul a pierdut autobuzul. Altul şi-a murdărit hainele cu mâncare la micul dejun şi a trebuit să se schimbe. Altuia nu i-a pornit maşina. Unul s-a întors să răspundă la telefon. Copilul unuia nu a fost gata la timp pentru a fi dus la şcoală. Unul nu a găsit nici un taxi. Exemplul care i-a uimit pe toti a fost al unui om care se încălţase cu o pereche de pantofi noi în dimineaţa aceea. Pe drum spre serviciu l-au jenat pantofii şi s-a oprit la o farmacie să cumpere leucoplast.
Acum, când mă înţepenesc în trafic, pierd un lift sau un autobuz, mă întorc din drum să răspund la telefon…. adică toate acele lucruri mărunte care mă enervează, mă gândesc că probabil acela este locul în care Dumnezeu vrea să mă aflu în acel moment….
Data viitoare când dimineaţa ta pare că începe prost, când copiii se îmbracă prea încet, nu găseşti cheile, prinzi toate semafoarele pe roşu, nu te simţi supărat sau frustrat! Dumnezeu este la datorie, datoria de a veghea asupra ta!
