Aventura mea grecească. Acropole

 

13.09 Am plecat către Atena cu feribotul de 8,25. Dis de dimineață atmosfera pe insulă era greu respirabilă, aerul cald și umed parcă încerca să ne oprească să părăsim insula luminii, așa cum o numește cu dragoste gazda. Deși descris de maps drumul ca fiind puțin peste 30 de minute, am făcut din port până la cazare o oră și jumătate. Locația se află la etajul 4 al unui bloc ce are la parter câteva cafenele. Zona este ticsită de localuri și taverne, cafenele, magazine, cofetării, librarii. Ne-am cazat. Apartamentul nu este cel mai elegant, nu a fost renovat de peste 20 de ani, dar este bine întreținut și are tot ce-i trebuie. Dormitorul mare are ieșire la un mic balconaș. Bucătăria de asemenea. Iar livingul open space are o ușă culisantă către un alt mic dormitor și ieșire la un balcon din care vezi departe peste acoperișuri și poți simți și auzi freamătul de seară al orașului. Străduța de sub balcon adăpostește magazine și baruri de unde străbat până târziu vocile localnicilor și huruitul motocicletelor aflate în număr mare.

După ce ne-am cazat am verificat distanța până la Acropole pentru a vedea dacă este necesar să luăm metroul așa cum am fost sfătuiți sau putem merge pe jos. Harta ne-a spus că avem de mers puțin peste un kilometru și am ales să mergem pe jos, ca să putem vedea puțin din partea orașului unde ne-am cazat.

După câteva străduțe înguste și intens circulate am ajuns într-un bulevard pe care am înaintat câteva intersecții până ne-am trezit în fața arenei olimpice. 

De acolo am mai înaintat puțin și am ajuns la un mare sit arheologic, un mare templu în plină restaurare. La stradă este o poartă impunătoare, prin care se întrezărește dealul Acropolei cu Parthenonul tronând în vârf. 

De acolo am trecut strada printr-o intersecție și ne-am pomenit pe aleea care duce la monument. Intrând printr-o zonă cu restaurante, cafenele și magazine cu suveniruri, am lăsat în stânga muzeul arheologic și un complex de clădiri rezidențiale restaurate, amenajate, arată senzațional, parcă ar fi hoteluri sau sedii de ambasade și am urcat către intrarea la Parthenon. Acolo am fost invitați să așteptăm ora programării, așa că ne-am luat ceva de băut și ne-am așezat la rând. La intrare se scanează biletele și am început urcușul către monument. În dreapta am văzut un amfiteatru care a fost construit pentru piese de teatru, odeonul lui Herodes. Ca să ajungi la Parthenon trebuie să intri printr-o poartă înaltă, restaurată de curând. Pietrele pe care călcam erau atât de șlefuite de milioanele de pași care au umblat pe-acolo încât străluceau și alunecau. Odată intrat pe portă, se deschide în fața ta mărețul Parthenon. Acoperit cu schele în partea frontală, totuși nu-și pierde din măreție și poți petrece acolo cât timp dorești, admirând de la altitudinea aceea întregul oraș grecesc construit de jur-împrejur, tot mai departe în valea aceea până sus pe dealurile înconjurătoare. După ce dai turul monumentului, poți poposi pe băncuțele din marmură ce impresionează prin faptul că, deși pe căldura aceea pietrele sunt atât de fierbinți încât abia le poți atinge, totuși marmura e abia călduță, respinge razele soarelui și păstrează o temperatură rezonabilă. Stând cu fața la monument, în stânga incintei mai există o clădire dedicată lui Erechteus (Poseidon), inițial dedicat zeiței Atena. 

La coborâre am poposit la minunatul muzeu Acropolis. Ridicat din oțel și sticlă lasă să se vadă prin podele transparente situl arheologic cu ruinele peste care este ridicat, din epoca de bronz prin Grecia romană și bizantină. Intrarea are câteva case de unde poți achiziționa biletul și apoi treci prin turnicheții unde scanezi biletul de intrare. Se deschide în fața ta intrarea largă și impunătoare pe unde poți urca la etaj, după ce petreci timp pentru a viziona vitrinele cu artefacte grecești la stânga și la dreapta intrării. La etaj te întâmpină zeci de statuete atât originale și/sau restaurate cât și copii fidele. Pentru a urca mai sus te așteaptă două rânduri de scări rulante iar la etaj găsești o cafenea-restaurant, un loc de citit, o librărie și toaletele. În fața și în spatele scărilor te întâmpină ecrane mari unde poți viziona filme despre istoria Greciei traduse în limba engleză sau poți accesa singur pe laptopurile și calculatoarele puse la dispoziție pentru turiști. Pe ferestrele mai poți arunca o privire monumentului care tronează impasibil pe vârful dealului Acropole, privind parcă indiferent și neclintit la toată forfota miilor de turiști care-i trec zilnic porțile pentru a se minuna de strălucirea vechii civilizații antice.

Plini de emoții și obosiți de drum, ne-am întors la cazare muți de uimire, străbătând drumul înapoi într-o stare rară de exaltare cu ochii pe tramvaiele ultramoderne și pe zecile de motocicliști care se strecoară neîncetat prin traficul aglomerat al marii urbe. Ne-am așternut pe balcon și am stat în întuneric ca să procesăm toată măreția la care am fost martori.