10.09. Ne-a trezit lumina de la geam puțin după 7. Ieșim afară. Cât vezi cu ochii, mare, dealuri terasate și case albe cocoțate una peste alta. Adică: acoperișul uneia este curtea celei de deasupra.
Am făcut turul insulei. Am fost ghidați prin zona turistică și am văzut micile taverne pe străduțe înguste.
Am identificat punctul de cumpărare a apei potabile, supermarketul, aleea pietonală cu suveniruri pentru turiști. În curți și lângă curți, în sate, o mulțime de pomi fructiferi: lămâi, portocali, măslini, smochini, caiși, rodii. Și o mulțime de leandrii și-un soi local de chiparoși. Dar mirosul smochinului....delicios! Unic! Special! Perfect! O să luăm acasă cu noi o crenguță.
În turul făcut cu ghidul am remarcat căsuțele de porumbei (pentru hrană și mesagerie) făcute de venețieni când au ocupat insula pentru 200 de ani, pătrate și sofisticate; morile de vânt acum neutilizate în același scop (pentru măcinarea porumbului care nu se mai cultivă), unele dărâmate, altele renovate sau locuite.
Specific zonei, coaste golașe, în bătaia vântului, terasate ca să nu vină la vale. Am aflat că în trecut toate coastele erau împădurite, dar când au venit cotropitorii toți copacii au fost tăiați pentru construirea corăbiilor. Pentru construcții se folosește piatra, ușor de găsit oriunde și mai practică decât lemnul care nu este folosit la construcții din cauza umezelii. Am aflat că insula are circa 50 de sătucuri, din care vreo 10 au puțini locuitori sau nu mai sunt locuite. Nimeni nu știe numărul exact de locuitori, majoritatea locuitorilor fiind aici doar în sezonul turistic, locuind în restul timpului pe continent/peninsulă. Casele aflate în construcție au fost abandonate la criza din 2007-2008 iar banca refuză să le vândă pentru că ratele și dobânzile de pe urma lor aduc mai multe venituri decât dacă le-ar vinde. Prețul caselor este exorbitant. De la 100 de mii de euro o ruină abandonată și mult peste 700 de mii de euro o casă locuibilă.
După amiază am căutat Volax, un loc cu pietre rotunde. Nimeni nu știe cum au apărut. Idei sau explicații sunt multe, de la cele mitologice și religioase, la unele științifice, geologice, implicând vânturile insulei, multe, dese și puternice. Drumuri bune peste tot și fără gropi, înguste dar suficiente pentru a trece două mașini.
Am vrut să urcăm la Examburgo, muntele local care găzduiește la poale o biserică mare, dar a fost o zi cu un vânt cumplit și destul de rece. Muuulte bisericuțe, la fiecare azvârlitură de băț. Am aflat că grecii ortodocși își construiesc bisericuțe mici de tip capele în curți atunci când au motive de mulțumire sau probleme de rezolvat. Așa că vezi peste tot zeci de astfel de locașuri de închinare. Religia locală este împărțită între ortodocși și catolici, dar există, de asemenea, și multe alte credințe de tip new age până la vrăjitorie, așa că peste tot pe pietonala cu suveniruri găsești alături de mici figurine cu bisericuțe și simboluri new age ca ochiul sau yin-yang. Pe culmile Volax am găsit două locuri cu cercuri din piatră asemănătoare cu cele de la Sarmizegetusa, nu știu în ce scop și de cine au fost create. La întoarcere, după cină, am fost ghidați pe harta fizică către locuri de vizitat, spre capătul mai puțin locuit al insulei, unde se află plaje nu foarte populate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu