Ostatic sau liber? 5

A avea o mentalitate de victimă şi a trăi o viaţă plină de bucurie sunt două lucruri care se exclud. Ce înseamnă mentalitatea de victimă? A spune mereu: eu nu pot, mie nu mi se cuvine, toate mi se-ntâmplă numai mie, nu mai suport, etc. Cu toţii suferim în viaţă, fiecare trecem prin încercări, prin pierderi, prin probleme. Dar unii sunt optimişti, alţii fatalişti. Unii înţeleg suferinţa ca pe o rampă care-i aruncă tot mai sus, alţii o văd ca pe o mână care-i ţine cu capul sub apă. Care atitudine este mai potrivită pentru a înainta? Desigur, cea optimistă! De ce? „A fi pesimist înseamnă a vedea totul în negru de dimineaţa până seara, a semăna grâul bun şi a crede că va răsări numai neghină. Pentru pesimist nu mai răsare soarele şi totul este asfinţit. A fi pesimist înseamnă a avea mereu teamă de sine şi de alţii, a suspecta pe alţii pentru că nu avem nici o siguranţă în noi înşine. A fi pesimist este şi o formă de neîncredere şi de puţină credinţă în Dumnezeu. Optimismul nu este numai superficialitate, pentru că nu este optimist cel care zâmbeşte stupid tuturor. A vedea totul în roz nu este optimism ci, numai imaturitate care trebuie să se confrunte încă cu viaţa şi care va evita cu uşurinţă întotdeauna orice conflict care frige şi orice probă de curaj, care să fie în sfârşit semnul unei alegeri conştiente şi mature.Optimismul nostru nu înseamnă a zâmbi tuturor şi a aştepta o minune la orice colţ. Optimismul este rodul maturităţii pe care am cucerit-o şi rodul unei credinţe care în sfârşit a devenit o expresie senină a vieţii.
Viaţa este ceea ce este, adică o luptă neîncetată pentru a ne clarifica, pentru a ne maturiza. Acesta este adevăratul optimism: certitudinea că binele nu va fi niciodată pierdut. Atunci, dă jos, acei ochelari negri, scoate inima care trage clopotele de doliu în fiecare zi, când vine seara, de fiecare dată când îţi pierzi speranţa. Noi nu vrem nici lentile negre, nici lentile roz, pentru că lumea nu este nici neagră, nici roză. Lentilele nu ajută, nu schimbă faptele.
Pesimist sau optimist? Aşadar, este mai bine să fii optimist pentru că optimistul poate face mereu câte ceva pe când pesimistul are şi frica de a începe.”
(Citat din http://fratele.wordpress.com/ )
Frica este picătura de îndoială prelingându-se la început în interiorul minţii ca un şuvoi subţire de apă, săpând neîncetat o albie din ce în ce mai largă în care, până la urmă se scurg toate gândurile. (Citat din „Pietre netede pentru uriaşii zilei” de Dr. David Jeremiah).
Pasimismul şi frica sunt sentimentele care consumă azi energia pe care ai fi putut-o folosi mâine ca să realizezi ceva şi te lasă fără vlagă.
De capitolul frică ţine şi îngijorarea. Îngrijorarea este viermele care roade încet, dar sigur, rădăcinile optimismului, a speranţei, a încrederii în sine. A te îngrijora presupune crisparea aceea care paralizează orice activitate şi care parcă spune:”ce rost are să mă mai consum, şi aşa nu îmi iese nimic!”. A nu te îngrijora înseamnă a ştii ce vrei şi a şti şi cum să ajungi acolo, înseamnă a avea un scop şi un plan şi a te ţine de ele, înseamnă că iei în calcul şi neprevăzutul aşa încât să fii pregătit să schimbi ceea ce este de schimbat. Nu te îngrijora nu înseamnă: nu-ţi fă planuri. Nu te îngrijora nu înseamnă că nimic nu trebuie să te preocupe, asta devenind justificarea unui mod de viaţă la întâmplare, iresponsabil. Există multe lucruri care trebuie să ne preocupe, dar nu într-atât încât gândindu-ne la ziua de mâine să uităm să o trăim pe cea de azi! Preocuparea se concentrează asupra prezentului. Îngrijorarea se agaţă de viitor. Prezentul este aici, asupra lui putem acţiona, dar viitorul este nesigur, cine poate ştii ce va fi? Doar acţionând bine acum asupra prezentului putem avea o oarecare siguranţă asupra viitorului. Îngrijorarea este cea mai neeficientă metodă de a ne folosi timpul. Îngrijorarea dă naştere unei vieţi nebuneşti, fără destinaţie. Această alergare fără ţintă ne secătuieşte de puterea pe care o avem. A încerca să rezolvi azi problemele zilei de mâine este neproductiv şi inutil. Nu are rost să ne preocupăm de probleme absente. Ziua de azi are în ea tot ce ne trebuie, trecutul e sigilat iar viitorul abia se întrevede. Lăsaţi ziua de mâine în pace. Asta nu înseamnă să ignorăm în totalitate viitorul. Facem planuri, facem pregătiri calme, lăsăm lucrurile să decurgă liniştite fără să ne lăsăm bântuiţi de obsesii. Luaţi atitudine împotriva grijilor. Daţi-vă demisia din postul de director general al Universului!! Acest post este deja ocupat de Cineva care poate îndeplini cu succes această slujbă.
Este greu desigur să menţinem echilibrul între toate aceste urgenţe. Cum putem face să fim atenţi la ziua de azi, să nu ignorăm învaţăturile trecutului ca să putem realiza un viitor frumos? Am vorbit despre planuri. A avea o viaţă organizată este cel mai bine pentru noi. Crearea permanentă de obiective este un mod constructiv de a trăi. Anul trecut am avut un scop, un plan. L-am îndeplinit pentru că am avut grijă să-mi canalizez energia spre atingerea acelor scopuri. Acum mă simt un om împlinit, dar vreau mai mult. Cel mai bine este să-mi găsesc altceva de făcut, ceva care să mă reprezinte, care să mă ţină concentrat, care să îmi dea sens. Nu este greu, trebuie doar să mă cunosc, să-mi ştiu limitele, aptitudinile, dorinţele. Trebuie să am un grup în care să-mi desfăşor activitatea, cu care să mă consult la nevoie.
Am început acest ciclu al comentariilor de spre mentaliatea de ostatic cu un gând: oamenii pot trăi liberi. Încerc şi acum şi voi încerca mereu să ţin departe de viaţa şi de mintea mea lucrurile care mă leagă şi mă aduc în situaţia de a nu mai putea înainta. Viaţa ne oferă multe necunoscute, avem atâtea limitări pe care nu le putem controla. Ne îmbolnăvim, suferim pierderi, intrăm în relaţii care ne rănesc, ne seacă de putere, ne distrug încrederea în noi. Dar depinde numai de noi să luăm neprevăzutul aşa cum este, să-l acceptăm şi să trecem mai departe. Depinde de noi dacă rămânem legaţi sau alegem libertatea.