Au trecut sase luni de la nasterea fetitei. Ileana statuse doar doua luni cu ea si trebuise sa mearga la serviciu. Dar o alapta pe fetita in continuare. De la o vreme, fetita plangea mult si Ileana nu mai stia ce sa faca cu ea. S-a dus la doctor sa vada ce se intampla, daca fetita era cumva bolnava, dar ce a aflat n-a avut darul s-o bucure: era din nou insarcinata. Doamne, era greu cu una, ce va face cu doi copii, acum? Dupa avortul acela, prima sarcina fusese foarte dificila. Ileana slabise tare si medicii au pus-o de mai multe ori pe masa ca sa intrerupa sarcina, dar ea nu-si daduse acordul, asa ca avea 41 de kilograme cand se nascuse prima fetita. Se gandea acum cu groaza ca o sa o ia de la capat. Cum se putuse intampla asa ceva? Credea ca daca alapteaza, e ferita de o noua sarcina. S-a dus la doctor sa vada ce putea face. Doctorul i-a spus:
-Imi pare rau, dar nu mai pot face nimic pentru tine. A fost dat un decret in luna cand ai nascut si nu mai avem voie sa intrerupem sarcini. Ne paste inchisoarea daca o facem. Nu-mi risc libertatea pentru tine, oricat mi-ai oferi.
Asa ca Ileana mai facu o fetita, la un an si doua luni diferenta de prima si-si zise ca sa se incurajeze: ”Cu un drum, scap de scutece deodata si cresc impreuna, fie ce-o fi! ”
A trecut timpul. Fetele cresteau. Cand prima fetita, Eliza, implini doi ani, Ileanei ii era greu sa ingrijeasca doi copii mici, incercase sa tocmeasca dadace, dar le dadea tot ce castiga, sa le duca la cresa i-a fost mila, asa ca le-a dus o vreme la mama ei, la tara. Nu le putea vizita prea des fiindca era foarte departe. Eliza crescuse, avea doi ani si Ileana s-a dus sa le vada. A intrat in curte si fetita era in bratele bunicii. Ileana a chemat-o:
-Hai la mama! Dar fetita s-a intors cu spatele la ea si a zis:
-Nu mama. Si s-a ghemuit in bratele bunicii.
Ileana s-a suparat tare si si-a promis sa nu mai stea niciodata atat de departe de fetele ei asa ca le-a luat acasa. Mihai o astepta la gara. Au chemat un taxi, dar masina nu mergea pe drumul obisnuit. Ileana a intrebat unde merg si s-a plans ca e obosita. Mihai i-a spus ca merg pana la matusa ei, dar ca nu vor sta mult. Au oprit in fata unui bloc nou. Ileana s-a mirat, nu cunostea locul si a presupus ca matusa se mutase. Au urcat si cand Mihai a deschis cu cheia usa, fara sa bata, Ileana s-a gandit ca matusa ii lasase cheia sa aiba grija de flori. Era curioasa sa vada cum se aranjase, dar cand a intrat a vazut o multime de lucruri cunoscute inauntru. A facut ochii mari si a intrebat:
-Ce cauta lucrurile mele in casa matusii… si atunci a inteles: era casa lor. Nu si-a mai incheiat fraza, ci, coplesita, s-a asezat pe pat si a plans cat a putut. Mihai s-a asezat langa ea si a tinut-o in brate. Cand s-a potolit, s-a intors spre el si l-a certat:
-Pai bine, mai omule, vrei sa ma omori? Puteai sa-mi spui…, dar Mihai a intrerupt-o:
-Atunci n-ar mai fi fost surpriza! Nu?
Anii au trecut. Eliza era o strengarita care-si surprindea parintii cu sotiile ei. Ileana povestea cu placere cand cea mica avea sase luni si ii daduse biberonul, i-l lasase sprijinit de perina si plecase la treaba in bucatarie. La scurt timp, aude fata plangand, isi zice ca probabil cazuse sticla si s-a dus s-o aseze la loc. Dar sticla nu era nicaieri. A cautat sub pat, nu era. Atunci si-a dat seama, trebuia s-o fi luat Eliza. A gasit-o pitita dupa o usa, cu sticla goala langa ea. Cand a vazut ca fusese descoperita, s-a uitat la mama ei cu teama, stiind bine ce facuse, incat Ileana a plecat de acolo razand si a pus o alta sticla micutei, noroc ca pregatise o cantitate mai mare. Alta data, Ileana o auzi pe cea mica plangand. S-a mirat, parca dormea. Cand s-a dus sa verifice, a gasit-o pe Eliza cocotata in pat, sezand pe spatele micutei si tipand: ”Dii, calu!” I-a stat inima-n loc. Cum sa bati un copil de doi ani?
Dar curand a inceput si scoala. Cand Eliza a mers in clasa I, sora ei a mers la gradinita. Pentru Ileana a fost o perioada destul de grea. Fetele nu erau nici mari, nici mici, dar plangeau dupa ea sfâşietor de cate ori ieşea din casa. Dar nu avea de ales, trebuia sa lucreze. Asa ca a angajat o femeie de la ţara sa stea cu ele, apoi inca una, pana fetele au avut sapte si opt ani. Dupa aceea, le-a invatat sa umble la aragaz, le-a legat cheia cu un snur la gat si le-a lasat sa se descurce. In ziua cand ea lucra, fetele veneau la ea la servici si stateau pana seara.
Asa au trecut primii ani din viata Elizei.
-Imi pare rau, dar nu mai pot face nimic pentru tine. A fost dat un decret in luna cand ai nascut si nu mai avem voie sa intrerupem sarcini. Ne paste inchisoarea daca o facem. Nu-mi risc libertatea pentru tine, oricat mi-ai oferi.
Asa ca Ileana mai facu o fetita, la un an si doua luni diferenta de prima si-si zise ca sa se incurajeze: ”Cu un drum, scap de scutece deodata si cresc impreuna, fie ce-o fi! ”
A trecut timpul. Fetele cresteau. Cand prima fetita, Eliza, implini doi ani, Ileanei ii era greu sa ingrijeasca doi copii mici, incercase sa tocmeasca dadace, dar le dadea tot ce castiga, sa le duca la cresa i-a fost mila, asa ca le-a dus o vreme la mama ei, la tara. Nu le putea vizita prea des fiindca era foarte departe. Eliza crescuse, avea doi ani si Ileana s-a dus sa le vada. A intrat in curte si fetita era in bratele bunicii. Ileana a chemat-o:
-Hai la mama! Dar fetita s-a intors cu spatele la ea si a zis:
-Nu mama. Si s-a ghemuit in bratele bunicii.
Ileana s-a suparat tare si si-a promis sa nu mai stea niciodata atat de departe de fetele ei asa ca le-a luat acasa. Mihai o astepta la gara. Au chemat un taxi, dar masina nu mergea pe drumul obisnuit. Ileana a intrebat unde merg si s-a plans ca e obosita. Mihai i-a spus ca merg pana la matusa ei, dar ca nu vor sta mult. Au oprit in fata unui bloc nou. Ileana s-a mirat, nu cunostea locul si a presupus ca matusa se mutase. Au urcat si cand Mihai a deschis cu cheia usa, fara sa bata, Ileana s-a gandit ca matusa ii lasase cheia sa aiba grija de flori. Era curioasa sa vada cum se aranjase, dar cand a intrat a vazut o multime de lucruri cunoscute inauntru. A facut ochii mari si a intrebat:
-Ce cauta lucrurile mele in casa matusii… si atunci a inteles: era casa lor. Nu si-a mai incheiat fraza, ci, coplesita, s-a asezat pe pat si a plans cat a putut. Mihai s-a asezat langa ea si a tinut-o in brate. Cand s-a potolit, s-a intors spre el si l-a certat:
-Pai bine, mai omule, vrei sa ma omori? Puteai sa-mi spui…, dar Mihai a intrerupt-o:
-Atunci n-ar mai fi fost surpriza! Nu?
Anii au trecut. Eliza era o strengarita care-si surprindea parintii cu sotiile ei. Ileana povestea cu placere cand cea mica avea sase luni si ii daduse biberonul, i-l lasase sprijinit de perina si plecase la treaba in bucatarie. La scurt timp, aude fata plangand, isi zice ca probabil cazuse sticla si s-a dus s-o aseze la loc. Dar sticla nu era nicaieri. A cautat sub pat, nu era. Atunci si-a dat seama, trebuia s-o fi luat Eliza. A gasit-o pitita dupa o usa, cu sticla goala langa ea. Cand a vazut ca fusese descoperita, s-a uitat la mama ei cu teama, stiind bine ce facuse, incat Ileana a plecat de acolo razand si a pus o alta sticla micutei, noroc ca pregatise o cantitate mai mare. Alta data, Ileana o auzi pe cea mica plangand. S-a mirat, parca dormea. Cand s-a dus sa verifice, a gasit-o pe Eliza cocotata in pat, sezand pe spatele micutei si tipand: ”Dii, calu!” I-a stat inima-n loc. Cum sa bati un copil de doi ani?
Dar curand a inceput si scoala. Cand Eliza a mers in clasa I, sora ei a mers la gradinita. Pentru Ileana a fost o perioada destul de grea. Fetele nu erau nici mari, nici mici, dar plangeau dupa ea sfâşietor de cate ori ieşea din casa. Dar nu avea de ales, trebuia sa lucreze. Asa ca a angajat o femeie de la ţara sa stea cu ele, apoi inca una, pana fetele au avut sapte si opt ani. Dupa aceea, le-a invatat sa umble la aragaz, le-a legat cheia cu un snur la gat si le-a lasat sa se descurce. In ziua cand ea lucra, fetele veneau la ea la servici si stateau pana seara.
Asa au trecut primii ani din viata Elizei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu