Aventura mea grecească. Întoarcerea

 15.09 Ne-am așternut pe drumul către casă dis de dimineață. Nici dincolo de Blagoevgrad nu s-au schimbat prea tare lucrurile. Tot aceeași tristețe și dezolare pare să ne însoțească. Și nu-i din cauză că vacanța s-a încheiat. Când am ajuns la Dunăre ne-am trezit în țară fără vreo vamă. Însă după ce am trecut podul de la Calafat ne-am pomenit într-o coadă interminabilă. După bucuria că nu vom sta la vamă ne-a așteptat surpriza neplăcută de la Calafat. Se stă acolo. Nu cum zice internetul 20 de minute, chiar și dublu. Și noi am trecut duminica. Spre deosebire de alte vămi, aici nu sunt două, una la noi, una la vecini. Stând la rând am văzut în parcarea lor multe mașini de Bulgaria, ca să constatăm că o parte din vameși sunt bulgari. Interesant.

După ce am scăpat de vamă și de plata taxei de pod am văzut că pe sens invers coada de tiruri era lungă cale de două sate. Am trecut apoi din sat în sat (unde se termina unul începea următorul), pe o lungă distanță în care nu am putut depăși 50 la oră. Ne-a răzbit foamea și am ochit pe dreapta drumului, la ceva distanță de Craiova, un loc arătos: Carul din stele. Situat în Beharca, își merită numele cu vârf și îndesat! Minunat. Spațios, decorat românește și nu cu kitschuri, ci cu lemn natural, mesele și scaunele din lemn vopsit și pictat cu decorațiuni specifice, restaurantul cu specific românesc ne-a rezervat și o mică surpriză: ospătarul care ne-a servit era de origine asiatică. Deși pregăteau localul pentru o nuntă, au fost prompți în servire și, în sfârșit, am putut mânca o ciorbă! Nici nu ne dădusem seama cât de importantă este supa/ciorba în alimentația noastră de zi cu zi până când i-am dus lipsa o săptămână!

Drumul care a continuat, prin defileul văii Jiului, a fost tăcut, cu un pic de ploaie și marcat de oboseala unei săptămâni pline de călătorii, impresii, emoții, gusturi, arome și așa mai departe! Din nou acasă, până data viitoare!

Din toate, am tras câteva învățăminte: 
Dacă faci drumul ăsta cu mașina este bine să-ți calculezi un sejur mai lung. Patru zile am petrecut doar pe drum și ne-au rămas doar trei pentru insulă cu tot cu Atena. 

Dacă rezervările se fac din timp, totul merge șnur. Atât la cazări, cât și la masă, la muzee, totul se poate rezerva telefonic și online. 

A nu se vizita insula (Tinos sau altele din apropiere) în sezon. Căldura și aglomerația sunt insuportabile. În extrasezon este mai bine, atât din punctul de vedere al climei, cât și al aglomerației, este rezonabil. Dacă mergi în Grecia și pe insule, ține cont de taxele de autostradă. Din țară în țară până acolo se adună ceva. Dar se poate plăti cu cardul, aproape oriunde. După calculele noastre, nu am pierdut la schimbul valutar, adică nu ni s-au luat cine știe ce comisioane. 

Vizitează țara cu mintea deschisă. Este foarte diferită de România. De la relief până la mijloacele de transport, Grecia e o minune. Din câte am aflat, și acolo politica încearcă să sugrume spiritul oamenilor și afacerile lor, dar oamenii își păstrează încă nealterat sufletul și sunt ei înșiși. Atât în zonele rurale cât și în marile urbe oamenii sunt politicoși și cu bun simț, buni gospodari și primitori de oaspeți. Până la urmă, turismul este principala sursă de venit pentru ei. 

Lasă-ți timp pentru neprevăzute (poate o zi prea caldă sau ploioasă) și pentru odihnă. Sunt multe de văzut într-un timp scurt și mai multe de procesat. 

Alocă-ți ceva bani pentru suveniruri. Acolo magneții de frigider încep de la 5 euro. Însă, dacă plătești cash, ți se fac reduceri destul de semnificative. 

Încearcă să nu-ți iei mare lucru de la barul feribotului. Scump, dom'le, scump. Și nici nu a fost așa grozav acel sandwich. Așa că la plecare ne-am luat cu noi ceva de mâncare și am stat în sala de mese în cele 4 ore.

Pregătește-te de plimbări lungi, pentru că ai ce să vezi. Și-ți trebuie ceva condiție fizică pentru a urca și coborî zeci de trepte printre casele din sat. 

Informează-te bine înainte ce poți vizita cât stai acolo. Sau întreabă-ți gazda. Îți va recomanda cele mai bune taverne și cele mai faine locuri de vizitat.  

Cu o săptămână înainte de plecarea noastră acolo, coincidența a făcut ca pe Digi Word să prind, răsfoind aiurea canalele, un documentar intitulat ”Odiseea mea grecească. Tinos”. Am urmărit cu sufletul la gură documentarul și mi-am organizat zilele pe insulă după recomandările acelea. Aproape tot. Mi-au plăcut căsuțele pentru porumbei, morile, Volax cu pietrele lui inexplicabil rotunde, plaja de la Pyrgos, bisericuțele din aproape fiecare curte, pietonala cu suveniruri lungă de câteva sute de metri, tavernele înghesuite pe străduțe pe care le poți străbate doar cu piciorul. 

N-am vizitat nici casa olarului, decât de la distanță, nu am intrat în fiecare sat, nici nu aveam cum, nu mai există fabrica de bere locală descrisă în documentar și nu am ajuns nici la școala de sculptură în marmură. Dar am văzut altele și ne-am formula propriile concluzii: merită efortul banii, timpul, energia. 

Deci aventura mea grecească nu va fi ultima. Pentru o persoană neumblată prin lume a fost o experiență fantastică, de neuitat. Urmează muntele Olimp, plajele din Salonic și Atena istorică. N-ajunge o zi să vizitezi doar Acropole, când există așa de multe de văzut în orașul acela încărcat de istorie. Atât pentru azi!