Cele cinci limbaje ale iubirii

I. Folosirea limbajelor- un rezervor afectiv. Nevoia de iubire nu este un fenomen care apare doar în copilărie. Această nevoie ne însoţeşte ca adulţi şi în căsnicie. Este o trăsătură fundamentală a naturii umane, ne naştem cu ea şi nu este greşit să simţim nevoia să fim iubiţi. Izolarea este distrugătoare pentru sufletul omenesc. Omul este creat ca să aibă relaţii : întâi cu Dumnezeu şi apoi cu semenii. Dumnezeu este dragoste şi era normal ca noi să fim creaţi cu această nevoie iar cei care o neagă nu-şi fac nici un serviciu nici lor, nici celorlalţi. În Biblie scrie că cei doi trebuie să devină una, asta însă nu înseamnă că fiecare îşi va pierde identitatea, ci doar să devină atât de intimi şi să se completeze atât de bine, încât parcă ar fi o singură persoană. Dar, după un timp, relaţia de la început pare să se stingă, pare să-şi piardă din putere. Există o reţetă care să menţină vie această flacără ? Nimeni nu poate spune asta, însă cunoaşterea unor lucruri în ce priveşte iubirea şi modul ei de manifestare pot face diferenţa în viaţa multor cupluri. Oamenii se comportă diferit când rezervorul lor emoţional este plin, dar şi atunci când este gol. Emoţiile din timpul îndrăgostirii se pierd şi aşa iubirea devine o alegere :Aleg să-l iubesc, aleg să o iubesc. După ce emoţiile de la început se pierd, putem iubi chiar dacă ne-am întors în lumea reală şi celălalt se dovedeşte a fi nu tocmai cum am crezut. Iubirea este atitudinea care spune :’Sunt căsătorit(ă) cu tine şi am ales să mă preocupe interesele tale.’ Cum putem împlini nevoia de a fi iubit a celuilalt? Dacă putem învăţa şi alegem să o facem, atunci iubirea pe care o vom împărtăşi va fi minunată, mai presus de tot ce am trăit şi simţit când eram îndrăgostiţi nebuneşte. Când rezervorul de iubire al partenerului este plin şi se simte în siguranţă că este iubit, întreaga lume pare mai frumoasă şi cel iubit îşi va atinge potenţialul maxim în viaţă. II. Cele cinci limbaje A. Cuvintele de încurajare a.Se bazează pe folosirea cuvintelor care întăresc iubirea. Prin complimente şi cuvinte de încurajare, dragostea se comunică puternic. Ele pot fi declaraţii simple şi directe :’Ce bine-ţi stă costumul acesta’ ;’Îţi sunt recunoscătoare că ai spălat tu vasele astăzi’ ; ’Nimeni nu găteşte atât de bine ca tine’. Cuvântul încurajare înseamnă a inspira curaj. Cu toţii avem zone în care ne simţim nesiguri. Potenţialul latent din zonele de nesiguranţă aşteaptă cuvintele de încurajare. Cuvintele tale de încurajare pot fi impulsul pe care partenerul îl aştepta ca să-şi pună în valoare calităţile. Acele calităţi pe care le are, nu acelea pe care am vrea noi să le aibă. Trebuie să învăţăm ce este important pentru partener. Şi apoi să-i comunicăm ceva de genul :’Îmi pasă, sunt alături de tine, ştiu că vei reuşi.’. b. Apoi mai pot fi folosite cuvinele bune, blânde. Chiar atunci când nu-ţi convine ceva, poţi folosi un ton blând, agreabil. Iertarea este şi ea un mod de a iubi. Dacă aleg să-l judec cu orice preţ şi să i-o plătesc, devin judecător iar partenerul inculpat. Mulţi oameni strică ziua de azi pentru ziua de ieri. Ei insistă să aducă în discuţie neajunsurile zilei de ieri. c. Cuvintele blânde.Tonul face muzica. Când îi porunceşti ceva partenerului, tu devii părintele şi el copilul. Cerând ceva, îi poţi arăta valoarea şi talentul : numai el(ea) poate face ceva care este important pentru tine. Nu putem fi iubiţi poruncind. d. Dialecte. Dacă sunteţi o persoană care nu rosteşte uşor cuvinte de apreciere, puteţi adresa şi indirect cuvinte de încurajare, atunci când soţul(soţia) nu este de faţă. Cineva îi va spune şi el(ea) îţi va recunoaşte iubirea. Faceţi liste cu calităţile partenerului şi lăsaţi-le la îndemâna lui. Scrieţi bileţele cu declaraţii şi lasaţi-le în locurile unde le-ar putea găsi, ca să vadă că vă gândiţi la el(ea). B. Timpul acordat Acest limbaj este canalizarea întregii atenţii asupra partenerului şi asta nu înseamnă a sta pe canapea şi a viziona un film, ci a sta faţă în faţă şi a comunica. Cei încă necăsătoriţi se privesc în ochi şi vorbesc. Cei căsătoriţi se uită peste sau prin partener. A petrece timp împreună înseamnă că nimic nu trebuie să ne distragă atenţia. Înseamnă nu să trăim unul în preajma celuilalt ci să facem ceva împreună, să ne acordăm întreaga atenţie. Devenim părtaşi dorinţelor sau hobiurilor celuilalt, îl ascultăm pentru că vrea să fie ascultat, nu pentru că vrea pe cineva care să-i rezolve situaţiile prin care trece asau cu care se confruntă. Dialogul în care cei doi îşi împărtăşesc experienţele, gândurile, sentimentele şi dorinţele într-un context echilibrat şi o atmosferă prietenească. Cuvintele de încurajare se concentrează asupra a ceea ce spunem, timpul petrecut asupra a ceea ce auzim. Cei care au acest limbaj au nevoie să fie ascultaţi, nu să li se dea soluţii. Vrea doar să ştie că este înţeles. Căsnicia este o relaţie nu un proiect de dus la îndeplinire. Câteva sfaturi practice despre petrecerea unui timp de calitate : - Păstrează contactul vizual când partenerul îţi vorbeşte, ca gândul să nu-ţi fugă în altă parte şi ca atenţia să nu-ţi fie distrasă. - În timp ce-ţi asculţi partenerul, nu mai face şi altceva. Când te uiţi la tv în acelaşi timp, partenerul va gândi că-i transmiţi :’Nu este important ce vrei tu să-mi spui’. - Ascultă-i sentimentele. Dă-i ocazia să şi le clarifice. - Observă imbajul trupulu. Uneori trupul exprimă altceva decât cuvintele. Cere precizări că să fii sigur că nu ai înţeles greşit. - Refuză întreruperile. Abţine-te să comentezi până termină ce are de spus. Fiţi direcţi şi spuneţi cum aţi vrea să vi se vorbească. Obiectivul este să înţeleg, nu să mă apăr sau să te aduc pe drumul pe care cred eu că trebuie. Destăinuirea nu este simplă. Începe să înţelegi ce simţi când nu eşti acasă, ţine minte ca să te poţi deschide. Dacă poţi, notează-ţi cât mai multe şi comunică acasă. În orice împrejurare avem emoţii, gânduri, dorinţe şi apoi acţiuni. Învaţă să le comunici. Dacă ai fost o persoană tăcută, vei avea plăcuta surpriză să descoperi că-ţi face plăcere să vorbeşti despre tine cu partenerul şi să-ţi exprimi sentimentele. Acţiunile împreună sunt un mod de a petrece împreună. Acestea vor aduna amintiri din care vom scoate foloase în anii care vor veni, atunci când finanţele sau sănătatea nu ne vor permite să mai facem călătorii. Asta înseamnă uneori să renunţăm la planurile personale şi să acordăm timp celuilalt, dar merită. C. Primirea de daruri Un dar este ceva ce poţi ţine în mână şi să spui:’Cineva s-a gândit la mine sau nu m-a uitat.’ Te poţi gândi la cineva şi poţi să-i oferi un dar. Darul este simbolul faptului că te-ai gândit la acea persoană. Ceea ce contează este că te-ai gândit, nu dacă a costat bani sau cât a costat. Gândul nu a rămas doar în minte, ci s-a exprimat printr-un dar. Darurile sunt simboluri vizuale ale iubirii, simboluri care au o valoare afectivă. Aceste simboluri sunt mult mai importante pentru unii decât pentru alţii. Dacă primirea de daruri este limbajul meu principal, atunci voi purta cu mândrie sau voi arăta tot ce primesc în dar de la persoana iubită, voi fi impresionat de darurile pe care le voi primi, le voi socoti expresii ale iubirii şi fără ele mă voi îndoi de iubirea ta. Cel acre are acest limbaj se bucură de orice dar, nu trebuie ca el să fie costisitor. Darurile pot fi cumpărate, gasite sau făcute. A culege o floare de pe un câmp poate fi la fel de important ca a face cu mâna ta o felicitare sau cu a cumpăra în drum spre casă o cutie de ciocolată. Dacă nu eşti obişnuit să faci daruri şi nu te pricepi deloc la asta însă este limbajul partenerului tău, va trebui să începi să înveţi să o faci pentru că vei investi în propria-ţi căsnicie. Există şi un alt dar care nu este palpabil decât pentru cei care au acest limbaj : dăruirea sinelui. Prezenţa fizică în momente critice sau de criză este cel mai important dar pe care-l poţi face partenerului când limbajul lui este acesta. Dacă prezenţa fizică a partenerului este importantă pentru tine, spunei-o deschis, nu aştepta să-ţi citească gândurile. Din punctul său de vedere s-ar putea să nu fie important. Celor care nu au acest limbaj li se poate părea risipă cheltuirea unor bani pe flori sau alte nimicuri, dar pentru cel care are acest limbaj este vital pentru ca el să se simtă iubit. Darurile nu trebuie să fie costisitoare şi să dezechilibreze bugetul familiei, dar trebuie ca cei care au un partener cu acest limbaj să facă un mic efort şi să vină din când în când acasă cu ceva special, pentru ca partenerul să simtă că este iubit. D. Serviciile(sau slujirea) Prin servicii înţeleg lucrurile pe care ar vrea partenerul să le faci. Fiindu-i de folos, făcând anumite lucruri pentru el, îţi exprimi iubirea. ‘Ce-ar fi să mă ajuţi şi tu la treabă ?’ este una din întrebările pe care le vom întâlni des la acest limbaj. Nimănui nu-i place să i se poruncească să facă ceva. Se poate exprima o dorinţă sau o nevoie şi pe un ton blând, sau făcând împreună planuri. Puteţi scrie pe o hârtie ce aşteptări aveţi de la partener şi împărtăşiţi-le. Ce anume vă face să văsimţiţi iubit când ajungeţi acasă după servici ? Să fie curăţenie, să fie masa pusă ? Ce vă face să simţiţi că partenerul vă iubeşte ? Să schimbe uneori copilul, să spele din când în când vasele, să ducă gunoiul, să dea cu aspiratorul, să-şi pună hainele în dulap după ce se schimbă ? Spuneţi-i asta. Ceea ce facem pentru celălalt înainte de căsătorie nu e un indiciu pentru cea ce vom face după. Înainte facem ca să cucerim, apoi facem cum am fost obişnuiţi din familie. Dacă în familie mama trebuia să facă totul şi tata citea ziarul, atunci vom face şi noi la fel, deşi înainte de căsătorie, ajutam logodnica să ducă vasele la spălat după ce luam masa împreună. După, simţim că ea trebuie să se ocupe de toate astea. Reproşurile nu duc niciodată la nimic bun. Poţi doar deschide prăpăstii şi eventual vei obţine ca partenerul să cedeze şi să facă ceea ce îi ceri, dar nu ai obţinut o victorie, pentru că nu va face în semn de iubire ci pentru că s-a săturat să fie cicălit. Reproşurile legate de comportament pot fi un indiciu al limbajului slujirii. Oamenii au tendinţa să-şi critice partenerul în ce priveşte tocmai lucrurile de care au cea mai mare nevoie afectivă. Celălalt nu poate înţelege de ce refuzul meu de a spăla vasele odată poate fi un motiv de explozie de furie. Atunci el va cere explicaţii şi aşa va putea înţelege şi va putea veni în întâmpinarea nevoii de iubire în felul înţeles de partener. Învăţarea limbajului slujirii va presupune în multe familii reexaminarea serioasă a rolurilor. Unii bărbaţi nu se văd deloc dând cu aspiratorul sau schimbând scutece. S-ar putea ca partenerii să perceapă diferit rolurile în familie, de aceea va trebui discutat serios şi reevaluat modul în care înţelege fiecare. Lucrurile nespuse fac cel mai mult rău. Disponibilitatea pentru schimbare va putea uneori face diferenţa majoră între o căsnicie chinuită şi una minunată. E. Atingerea fizică Ţinutul de mână, atingerea şi îmbrăţişările sunt manifestări a acestui limbaj. Mângâierea poate zidi sau distruge o relaţie. Poate comunica iubire sau ură. Pentru persoanele cu acest limbaj, o atingere sau o mângâiere fac mult mai mult decât un ‘te iubesc’. În căsnicie mângâierea poate lua maulte forme, depinde de fiecare persoană. Unele lucruri vor fi acceptate şi apreciate, altele nu. Şi aici trebuie ca fiecare să-şi exprime ceea ce doreşte şi ceea ce simte. Unele atingeri pot deveni chiar enervante şi vei comunica exact opusul. Iar relaţia sexuală nu este altceva decât un dialect al acestui limbaj, nu limbajul în sine. Dacă atingerea nu este limbajul tău sau dacă nu ai crescut într-o familie tandră şi care îşi exprima iubirea prin atingeri, atunci s-ar putea să-ţi fie greu să vorbeşti acest limbaj. Să-ţi îmbrăţişezi nevasta dimineaţa la plecare şi la sosire după muncă nu poate fi chiar atât de greu. Nu uita, partenerul are întotdeauna ultimul cuvânt pentru că el ştie mai bine ce vrea şi ce nu-i place. Cel care are acest limbaj gândeşte :’Acesta sunt eu. Dacă mă admiri şi-ţi place să mă atingi, atunci mă iubeşti. Dacă nu.....’ Trupul nostru există pentru a fi mângâiat nu pentru a fi tratat cu violenţă. Pentru acest tip de limbaj este vital să fie ţinut în braţe atunci când plânge sau suferă. Iar pentru aceşti oameni, infidelitatea este mai otrăvitoare decât pentru cei care nu au acest limbaj pentru că ei simt că atingerile destinate lor merg în altă direcţie şi rănile pot fi mai greu de vindecat. Persoanele cu acest limbaj devin nesigure când nu mai sunt atinse. Se înstrăinează şi suferă. Dacă sunt respinse o iau în tragic şi se izolează ca să nu mai fie respinşi. Uneori când avem probleme nelămurite avem tendinţa să ne izolăm, până trece furtuna. Nu ni se pare (după ce ne căsătorim) că este important să ne atingem atât. Dar cei care au acest limbaj sunt îngroziţi. Pentru ei o atingere pe spate în trecere, o mângâiere pe mână în timpul mesei, ţinutul de mână, o îmbăţişare la plecare şi la venire îi ajută să se simtă iubiţi. Bărbaţii sunt diferiţi de femei şi ei au nevoie din punct de vedere fizic de o eliberare a energiei mai regulată, dar asta nu înseamnă că limbajul lor este atingerea. La femei dorinţa se bazează pe sentimente şi atuci când sentimentele ei sunt rănit ea nu poate răspune fizic. Majoritatea problemelor intime în căsnicie nu pleacă de la latura fizică, ci de la nevoile afective nesatisfăcute. III Cum ne descoperim limbajul ? Petrece-ţi ceva timp notând ceea ce consideri că ar fi limbajul tău. Apoi trece-le celelalte în ordinea importanţei. Ar fi trei căi de a-ţi descoperi principalul limbaj : 1. Ce-ţi provoacă cea mai mare suferinţă din ceea ce face sau nu face partenerul tău ? Opusul a ceea ce te face să suferi poate fi limbajul tău. 2. Ce i-ai cerut cel mai des partenerului ? (Vă puteţi consulta pentru că este posibil să nu fi sesizat lucrurile la fel). Lucrul pe care l-ai cerut cel mai des poate fi lucrul care te face să te simţi iubit. 3. În ce fel îţi exprimi cel mai des dragostea ? Felul acela este cel care îl cunoşti cel mai bine, pentru că aşa ai vrea să ţi se răspundă. Există două extreme care te-ar putea face să fii derutat în descoperirea limbajului tău : rezervorul tău este atât de plin încât nu ştii ce te-ar putea face să te simţi şi mai iubit, sau rezervorul tău este atât de gol încât nici nu mai ştii ce te-ar putea face să te simţi iubit. În acest caz, învie-ţi amintirile. Sau gândeşte-te la aşteptările pe care le ai de la partener. Ai putea riposta spunând :’Ce joc stupid e şi ăsta ? Ce legătură poate avea cu iubirea faptul că ea mă critică mereu că n-o ajut la munca în casă ? Când s-o mai fac şi pe asta ?’ Pricipala reacţie pe care o avem în faţa unui asemenea curs este respingerea. Mi se pare ridicol să dezbat probleme intime de familie în public. Mi se pare ciudat că celălalt este atât de nemulţumit de relaţia noastă. Ce cereri absurde mai poate avea ! De ce nu e realist ? Căsnicia nu e o mare liniştită ! Obiecţia mea aici este :’De ce nu ar putea fi ?’ De ce m-am căsătorit ? Din când în când ar trebui să-mi pun întrebarea asta ! Ca să nu fiu singur ? E şi acesta un motiv, dar dacă tot am făcut-o, de ce să nu fie ca în grădina Edenului, înainte să fi călcat pe bec ? Omul este fiinţa creată de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Lui. Dacă mi-aş aduna puterile şi voinţa să încerc să mă cunsc şi să-mi cunosc partenerul, asta ar putea fi cea mai bună decizie pe care am luat-o de când m-am întors la Dumnezeu. Satisfacerea nevoii de iubire a celuilalt poate deveni o aventură minunată din care întâi voi avea de câştigat eu, apoi partenerul şi nu în ultimul rând copii, familia şi biserica. Când faci lucruri care nu-ţi stau în fire, asta poate constitui o dovadă de iubire. Când eşti un om care gândeşte :’Ce prostie, să dau banii pe flori, care mor în două zile !’ dar alegi să o faci simţindu-te groaznic de stângaci, soţia ta ar putea fi cea mai fericită femeie din lume şi atunci, având rezervorul plin, va sta la dispoziţia ta să-ţi umple şi ea ţie rezervorul. Poate părea la început ridicol, şi poate părea că e un motiv egoist de a face celuilalt pe plac pentru ca la rândul lui să-mi facă şi el mie, dar în cadrul căsniciei ar trebui să ne simţim liberi să ne împlinim nevoia de iubire. Şi până la urmă, e o alegere. Raţionăm cam aşa :’Dacă mă iubeşte cineva înseamnă că într-adevăr contez’. Condimentarea căsniciei cu lucruri care-i fac plăcere celuilalt şi-l fac să se simtă preţuit şi iubit poate deveni o aventură pe care, oricât de raţionali ne-am crede, trebuie să recunoaştem că ne-ar readuce bucuria vieţii din belşug. Nu pe dinafară, pentru că ne străduim să cozmetizăm ceea ce văd ceilalţi, ci din ceea ce simţim cu adevărat. Ceea ce ştiu sigur este că CHIAR SE POATE !