Repetiţii?!

Pauzele lungi şi dese.... ştiţi: cheia marilor succese!
Deh, ce să-i faci? Sechele ale educaţiei comuniste! Mi-e tare dor de voi, de toţi, de blog! Lunile de pauză au folosit unor noi experienţe. Printre care şi acea în care joc un rol nou: acela de bunică. Sentimente amestecate: de a-mi vedea existenţa încununată cu urmaşi, acela de a mă simţi în acelaşi timp tânără şi bătrână, sentimente pe care nu le bănuiam şi abia acum încep să le desluşesc. Poţi fi tânăr şi bătrân în acelaşi timp? Este un sentiment plăcut acela de a fi căutat şi dorit şi ascultat datorită experienţei acumulate... însă există acolo şi o teamă de a nu fi depăşit, expirat... Ce înseamnă a te lăsa în voia sentimentelor? Ce înseamnă a simţi? Trec ani după ani şi viaţa se desfăşoară înaintea mea iar eu sunt actorul sau spectatorul?! Iată nepoţica şi tortul ei! Totul roz... te duce cu gândul la spuma de căpşuni. Cercul închis al vieţii: pe când să spun"am scăpat de scutece" ele apar din nou în viaţa mea. Roluri, experienţe... Viaţă! Nu-mi ajunge timpul să mă bucur de toate. Parcă trece din ce în ce mai repede: acum e dimineaţă, acum e seară. Acum e Revelionul, acum e iar Crăciun. Acum începe anul şcolar, acum ne pregătim de serbarea de sfârşit de an şcolar. Unde se duce timpul? Ce-l înghite? Voi ştiţi? Contează ce rămâne... sau mai bine zis: contează ce rămâne? Îi mai pasă cuiva? Tonul meu dulce-amar nu vine dintr-o decepţie, aşa cum probabil pare. Ci din gânduri acumulate în luni de tăcere. Who cares?