Dacă am mai ştii să ne bucurăm de lucrurile
simple, viaţa noastră şi a celor din jur ar fi mult mai bogată!
Zâmbetul copilului tău care primeşte dulciurile
favorite, planurile ţesute în serile petrecute în familie, teancul de vase
spălate împreună în timp ce înşirăm ce am făcut peste zi, redescoperirea unui
joc din copilărie sau a unui cântec vechi, demult uitat....
Raza soarelui care intră pe fereastră îmbietor,
chemând la o plimbare prin pădure, mirosul unui foc de lemne care iese pe câte
un coş când treci printr-un cartier de case, răcoarea din serile când stai
ghemuit sub pătură alături de cei dragi la câte un film care te face să râzi şi
să plângi, îndemnându-te să dai glas simţirilor tale...
Un mulţumesc în fugă şi un sărut pe obraz după ce
ai semnat carnetul de note al copilui tău, un chiot de bucurie că i-ai promis o
plimbare duminica în parc, obrazul roşu de frig al fiicei tale care se întoarce
de la şcoală turuind câte a mai auzit şi câte a mai învăţat....
Strigătul copiilor tăi care se ocupă fiecare de
treburile casei în altă cameră şi nu-şi găsesc te miri ce, muzica lor dată la
maxim să o audă din bucătărie în timp ce cotrobăie prin frigider în căutare de
bunătăţi, şoaptele de dimineaţă când intră pe rând în baie ca să se pregătească
de şcoală, şuşotitul şi chicotitul lor când cred că nu îi auzi şi pun ceva la cale sau îţi
pregătesc o surpriză de ziua mamei....
Un telefon de „ce mai faci, mi-era dor să te aud”
de la o prietenă veche prea ocupată ca să vă mai vedeţi săptămânal, un mesaj
„hai să bem o cafea zilele astea” de la o fostă colegă cu care ţi-ai împărţit
bucuriile şi necazurile înainte să rămâi în şomaj....
O atingere delicată pe umăr sau un sărut pe ceafă
de la soţul care îşi aminteşte că pregăteşti cina şi vine să te ia în braţe o
secundă înainte să se întoarcă la repriza a doua a meciului de fotbal, un
telefon primit de la el în timp ce se îndreaptă de la muncă spre casă să te
întrebe ce să-ţi cumpere ca să pregăteşti cina, trandafirul pe care îl scoate
din buzunarul interior al hainei, cules din gardul viu din faţa blocului şi pe
care ţi-l oferă cu invitaţia de a petrece o seară singuri în oraş....
Un teanc de rufe strânse de pe uscător şi îndesate
în viteză în dulap pentru că a sunat telefonul că vine cineva neanunţat la
tine, telefonul primit de la fiul tău care te anunţă în ultima clipă că are un
eveniment şi trebuie să-i calci cămaşa favorită că vine în cinci minute să se
schimbe....
Momentul în care ruptă de oboseală te aşezi o
secundă şi dai drumul la televizor şi-apoi vezi stratul gros de praf de pe masa
pe care stă televizorul, dar ţi-e prea lene să te ridici să-l ştergi....
Slalomurile printre teancuri de vase, rufe, copii
şi teme de casă, momente în care îţi vine să te tot duci departe ca să ai cinci
minute de linişte, glasuri amestecate cerându-ţi luna de pe cer chiar când îţi
începe serialul favorit, obrazul plin de lacrimi al ştrengarului care vine fuga în casă cu genunchii zdreliţi...
O zi de sărbătoare care ne adună la o masă festivă
urmată de un joc de grup, feţe încântate împodobind un brăduţ de sărbători,
du-te vino de la sufragerie către bucătărie să pui masa şi s-o umpli cu rânduri
de bucate, mâneci suflecate până la cot ca să nu te uzi când speli covoarele şi
geamurile înainte de sărbători sau la schimbarea sezonului, teancuri de haine
scoase din dulap şi înlocuite când toamna se schimbă în iarnă şi primăvara în
vară....
Clipa în care ai o zi liberă şi leneveşti în pat
până târziu iar copiii vin şi se cuibăresc lângă tine, în tăcere, momentele în
care îţi fac moară în cap alergând unul după altul şi te fac să urli la ei să
înceteze sau uneori îi şi cârpeşti...
Nopţi în care, pe când ai adormit, te trezeşte careva vorbind în somn sau ţipând de vreun coşmar, dimineţi de duminică în care vreun
deştept din vecini dă găuri în pereţi cu bormaşina sau bate şniţele...
Zile de sărbătoare în care ţii telefonul pornit ca
să te sune rudele şi să-ţi ureze „La mulţi ani”, zile în care parcă de
dimineaţă totul îţi iese pe dos şi-ţi vine să le laşi pe toate baltă...
Toate acestea şi multe altele sunt mărunţişurile
care fac viaţa să merite să fie trăită! Câte şi mai câte bucurii, şotii şi tristeţi
adunate, însumează amintiri şi delicii care împreună poartă numele de VIAŢĂ!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu