joi, 30 iunie 2011

Voi ce faceţi când vă scârbiţi de toţi şi toate?

Ce faceţi când, după ce vă puneţi tot sufletul în slujba unora-altora vi-l adunaţi de pe jos călcat în picioare? Ce faceţi când munca voastră este răsplătită cu critici şi injurii? Ce faceţi când nulităţile societăţii conduc şi vă fac zile fripte? Ce faceţi când vă vine să săriţi afară din voi înşivă de mânie şi nedreptate când scursurile societăţii îşi impun nelegiuirea, dar ei sunt ascultaţi, pentru că corectitudinea voastră nu este suportată în cercurile lor, sau mai bine zis, în cuiburile lor.... (sau vizuinile??)
Sunt furioasă rău! Voi ce faceţi?
Tocmai am vorbit cu un amic drag şi vechi de pe blog şi iată ce mi-a sugerat:
Petru Creţia, cu “Luminile şi umbrele sufletului”-:
“Dumnezeule mare, cît de mult şi de prosteşte ne putem certa şi tot certa, şi pentru ce? Iar unii dintre noi chiar ne iubim, şi tot ne certăm pentru te miri ce, sau pentru năzăriri sau din simplă obtuză încăpăţînare.”
“A răbda înseamnă… să ai tăria de a îndura, dârzenia de a rămîne întreg, stăpân pe tine, nealterat şi neînfrânt… vine ceasul când răul va trece de la sine, istovit sau îndepărtat de alte puteri ale lumii, de alte împrejurări ale ei…”
Yes!

Aproape că-mi vine să....


Un comentariu:

diete de slabit spunea...

Incerc sa imi controlez emotiile ca sa nu fac ceva grav fiind furibund.

Apoi ma indepartez usor si sigur pentru o vreme (chiar si cateva ore) de oameni si ma retrag in natura.

Doar asa pot fi eu cu mine si sa-mi adun ganduri, sentimentele si emotiile de pe jos. Doar asa le pot energiza cu natura pura.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails