O prietenă de pe Netlog, Mariana Dobrin, m-a surprins într-un mod foarte plăcut cu talentul ei şi i-am cerut voie să reproduc pe blogul meu poezia ei. Iat-o:
Alergător de cursă lungă încerc să fiu,
mereu mai bun,
nu vreau să cred
că nu se poate,
iar când mi-e greu
mereu îmi spun:
şi mâine sigur e o zi,
când zarurile
pot fi bune
şi roata sorţii se învârte
ceva mai bine
pentru mine.
Nu vreau să cred
că doar în gol
la mine roata
se învârte
şi că nisipul mişcător
îmi stă sub paşi
când merg mai iute.
Sau când,
cu mâinile-amândouă,
vreau să apuc destinul meu,
nu vreau să strâng
himere-n braţe
ce visu-mi spulberă mereu.
Nu vreau să văd,
când pumnii-nchişi
cu-atâta forţă
mi i-am strâns,
că printre degete-a mea trudă
neputincioasă
s-a prelins.
Războiul dublu
nu-l accept,
trişorul sadic
îmi displace,
eu lupt
cu sufletul în palmă,
nu mă ascund
sub carapace.
Dacă vreţi o gură de aer proaspăt, o felie de frumuseţe, o adiere de primăvară timpurie, treceţi pe la ea şi umpleţi-vă sufletul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu