Despre mine: Cine sunt eu? (Who cares?)


Întrebarea asta îmi aminteşte de prima mea tinereţe, în care îmi căutam, plină de frământări, scopu-n viaţă. Copilăria mi-a fost marcată de ABBA, muzica italiană, la mare vogă pe atunci, Beatles, Bonney M şi muzica populară românească. De aceea, poate, îmi sunt aşa de „dragi” astăzi manelele, ca sarea-n ochi!
Am crescut în Deva, pe malul stâng al Mureşului, dar m-am născut în Hunedoara, unde am revenit ca să locuiesc după 38 de ani.
Nu privesc spre trecut cu nostalgie, decât în ce priveşte experienţele mele proprii şi personale. Nu mă interesează politica acelor vremuri, nu mă preocupă cât de bine era pe atunci, cum spun unii, deşi mereu Egiptul pare mai interesant decât Ţara Promisă….
Mai degrabă îmi amintesc cozile îngrozitoare la alimente în care eu şi sora mea eram strivite de mulţimile nepăsătoare, ca să obţinem şi noi un kilogram de zahăr… apoi raţionalizările la toate alea, apoi drumurile lunare la Comtim de unde ne aprovizionam cu mezeluri, apoi alimentările pline cu margarină şi lămâi, pe lângă veşnicul şi nelipsitul spanac la borcan… apoi aceleaşi alimentări pline cu de toate dar ale noastre buzunare goale, ca magazinele dinainte de Revoluţie… apoi rate nesfârşite, ipoteci şi altele, ca la fiecare român care încearcă să iasă din mizerie şi să trăiască oarecum deasupra propriei condiţii… şi apoi câte şi mai câte.
Asta sunt eu?
Refuz să cred.
N-am să spun, bla-bla, că sunt o pasăre cu zbor frânt… bleahhhh…
N-am să spun că am avut vise… care între timp au devenit coşmaruri….
Pentru că tot ce citiţi pe aici sunt eu!
Nu c-aş conta prea mult.
Mai degrabă mă văd… un strop de tină… un boţ cu ochi, o bucată de humă însufleţită…
Căutările mele după …şi după…. o să le găsiţi pe aici.
După standarde, sunt un om realizat, cu casă, masă, familie, soţ, copii şi nepoţi. Cu întrebări şi vise. O nouă, tânără şi dragă prietenă mi-a amintit ce important e să avem vise. Ea spune: „chiar dacă Dumnezeu ne-a dat un scop şi vrea să ne folosească pe acest pământ, El ne dă loc şi pentru propriile noastre vise…”
Ştiu ce ar spune cineva: "vai de părinţii care nu ascultă de copii…”, sau nu era aşa? Unde-s capetele galbene când ai nevoie de ele?
"Cine sunt eu? (Cine eşti tu?) În care parte-i casa mea?
Unde mă duc? (Unde te duci?) Poate-mi spune cineva!
Aş vrea un loc numai al meu… crede-mă,  mi-e aşa de greu…. "
Monica Cucu, cu a cărei cărări s-au intersectat şi ale mele pentru foarte puţin timp acum câteva secole, a scris versurile astea pentru un cântec din albumul „Tornada” al unui alt prieten de atunci. Când întreb „cine sunt eu” mereu îmi vin în minte versurile ei.
Numai că acum nu-mi mai e greu ca pe vremea când ea scria versurile astea. Nici acum nu ştiu mai multe ca atunci, dar trăiesc împăcată că unele lucruri nu le voi afla decât dincolo. Până atunci, văd, aud, simt, gust, ating, fac, desfac, creez şi stric, scriu şi citesc, exist.
Sunt ceea ce gândesc? Sunt ceea fac? Sunt ceea ce am? Sunt ceea ce sunt? Sunt ceea ce las în urma mea? Ce sunt? Cine sunt? O să continui să mă întreb până în ziua când… voi fi fost!
Deocamdată… sunt!

6 comentarii:

Scorpio's Venom spunea...

Foarte,foarte si din nou foarte frumoasa si impresionanta descriere.Daca as putea gandi sa te intrec as da prea mult cu bata-n balta pentru ca esti prea buna.
Am scris si eu pe tema"despre mine" pe blog dar nu este asa de frumos si reusit scris ca si la tine.Felicitari!
Eu am sa mai lucrez la scrisul si imaginatia mea,avand defectul de a fi perfectionist trebuie sa tot lupt pana ma voi multumi dar asta e asta poveste.

Ma bucur ca macar acolo este o persoana care a inteles si i-a pasat de ce am vorbit eu in acea tabara.Nu au fost nebunii pe care m-a impins "cel cu cornite" sa le spun ci a fost ceea ce am simtit si ce m-a lasat Dumnezeu sa spun.

Multumesc pentru ca ma ajuti sa am incredere in mine; simt sprijin si incredere in tine,imi dovedesti asta prin anumite lucruri pe care le faci.

Am o intrebare pentru tine.
Crezi ca a fost la nimereala sa te nasti in Hunedoara?

OmBunDarCuLipsuri spunea...

Frumos zis, in asa de multe detalii ! Ma recunosc in zisele tale. Feliciatri !

Angela...salvata prin HAR spunea...

M-am bucurat azi de cuvintele tale deosebite...Umblu pe net-ul acesta ca vantul si ca gandul..vreau sa f ac multe ,sa le cuprind pe toate desi stiu ca e imposibil dar asa cum ai zis NU TREBUIE SA RENUNTAM LA VISE.Am vise mari dar am citit in CEA MAI MINUNATA CARTE ca, ce este cu neputinta la oameni este cu putinta la EL, MARELE STAPAN...M-am bucurat deasemenea ca m-ai trecut la tine in blogroll neconditionat caci multi vin :"trece-ma la tine ca sa te trec si eu la mine"Eu inca nu am trecut decat link-uri urgente caci inca nu sunt hotarata cum sa fac .Am multi cunoscuti pe net si ori ii trec pe toti ori pe nici unul...Inca ma mai gandesc plus ca nu am timp...dar toate le vremea lor.Ecl. 3 TE LAS PE BRATUL DOMNULUI .Pe curand!

DoarATAT spunea...

Bună Ziua !
Din Noiembrie mi-am început un "Traseu", nefinalizat, încă "în lucru" !
Vă mulţumesc pentru că ... existăm !
Doamne ajută !
~
Cornelius, :)

Anonim spunea...

S-a lansat Blogosfera Crestina http://blogosferacrestina.blogspot.com/ Daca doriti sa ne promovati, bannerul nostru se gaseste la adresa: http://blogosferacrestina.blogspot.com/p/banner.html

Dumnezeu sa va binecuvanteze !

elena spunea...

Anonim, mi-ar fi placut, dar nu ma incadrez in nici una din categoriile mentionate de voi (baptist, penticostal, adventist sau creştin dupa Evanghelie)eu nu fac parte din nici una dintre aceste denominatii. Apoi, blogul care se ocupa de activitatile noastre crestine este http://flacarasperantei.blogspot.com/Si apoi, mai am o nedumerire: de ce esti anonim? Cine esti?

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails