joi, 16 februarie 2012

Dacă omenia ar fi răsplătită...

Nu prea e. Ştirile abundă de nenorociri, violuri şi crime. Omeniei nu-i dă nimeni importanţă. Oamenii sunt „setaţi” pe comanda dezastru. Nimeni nu mai vorbeşte de bine pe nimeni. Parcă am trăi după dictonul: „Dacă poţi să faci rău, fă!”
Totuşi, în această lume plină de venin, competiţie neloială, violenţă şi abuzuri, există oameni de omenie. Am cunoscut asemenea oameni în oraşul meu.
Când auzi oamenii vorbind pe stradă, pe la colţuri şi pieţe despre medici, ştiţi ce zic: că-s hapsâni, că îţi vâră mâna în buzunar, că nu se uită la tine dacă nu ai teancul gros într-un plic sau dacă nu deschizi uşa cabinetului cu capul (că mâinile-ţi sunt pline de sacoşe pline...).
Se pare că eu trăiesc într-o lume diferită. În lumea mea, oamenii sunt omenoşi, buni, săritori, iubitori, se sacrifică pentru binele altora şi, implicit, al petecului de pământ pe care îşi duc traiul. Sunt binecuvântată şi recunoscătoare să cunosc asemenea oameni.
Cu ani în urmă, chiar după ce am venit în oraş, am cunoscut o doamnă doctor care mi-a schimbat definitiv părerea despre medici. Nici înainte nu am avut o părere rea despre medici, am avut experienţe minunate cu medici care în două rânduri mi-au salvat viaţa fără să le umplu buzunarele. Dar acum, este altceva. Doamna noastră doctor este diferită. Ne simţim în cabinet ca în familie. Se poartă cu noi de parcă i-am fi rude şi ne ascultă toate păsurile. Deşi ar avea tot dreptul să fie „cu nasul pe sus” pentru că are o mulţime de distincţii şi mai e şi om politic, rămâne omul apropiat de pacienţi, ascultă cu răbdare şi tratează cu egalitate orice om care îi cere ajutorul. Nu se uită la culoare, la statut, la clasa socială, pentru dânsa fiecare este OM şi tratat în mod egal. Este vorba despre doamna Ana Aurelia Chiş. Dacă daţi o căutare pe net, veţi afla mult mai multe despre calificările, distincţiile şi activităţile dânsei. Dar pentru mine, rămâne UN OM DE OMENIE.
De curând am mai cunoscut un asemenea OM. Tot o femeie, medic primar neurologie pediatrică. Deşi se tot spune că la medic ajungi doar cu pile, bani şi intervenţii, doamna doctor Bălan Adriana ne-a primit fără asemenea lucruri. Ne-a tratat cu respect, răbdare şi profesionalism.
Din păcate, nu am fotografiile a dânselor, oamenii excepţionali sunt modeşti şi nu ţin să iasă în evidenţă deloc.
Şi, ca să închei lista mea, pomenesc aici o familie pe care am cunoscut-o cu mulţi ani în urmă, în oraşul în care locuiam pe atunci. Încă de la vremea aceea dorinţa inimii lor a fost să dea o şansă copiilor abandonaţi de familia naturală. De atunci, prin casa, mâinile şi inima lor au trecut peste 40 de copii. Acum au mai deschis o casă unde au primit a doua şansă încă câţiva copii. Această familie cu inimă mare se numeşte familia Lela, Viorel şi Nicoleta.
Deci, ca o concluzie: în lumea în care eu trăiesc, abundă oamenii de bine. Sunt binecuvântată să cunosc şi să lucrez lângă asemenea oameni. Voi? La voi cum e?
Omenia nu e răsplătită. Dar aceşti OAMENI nu fac nimic pentru răsplata pe care ar putea-o primi. Fac tot ce fac pentru că sunt definiţia OMENIEI.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails