A te învârti între tine şi... neant

Trăiesc vremuri tulburi. Am crezut cândva că descoperirea de sine ţine de adolescenţă şi eu m-am trezit că, în plină maturitate, trec printr-o criză de identitate. Oare o să descopăr vreodată cine sunt? Cred că e mai bine aşa, pentru că nu suport rutina, monotonia, rutina, monotonia. Cred că dacă nu aş avea vreo provocare, aş căuta-o. Aşa că, deocamdată trec prin tăcere aproape totală. Pentru că e aşa mare bătălie în mintea mea încât nu ştiu dacă aş spune ceva, ar avea sens ceea ce aş spune. Mă gândeam azi dimineaţă, ascultându-l pe Luigi Miţoi, că sunt asemeni lui Ilie care aştepta corbii să-i aducă pâine. Când i-am spus fiicei mele asta, ea mi-a replicat că eu nu sunt Ilie. Ce dacă pe oriunde găsim modele şi tipare? Aia nu înseamnă că şi noi vom trece prin ceva la acelaşi mod. Poate corbii mei vor fi porumbei, cine ştie? Deocamdată, aştept!