sâmbătă, 17 septembrie 2011

Lucruri "mici"


Am găsit azi dimineaţă acest text şi mi-a plăcut. M-am gândit să-l reiau şi eu, pentru că are morală... şi m-am mai gândit să bag la cap morala pentru zilele când totul pare să îmi meargă de-a-ndoaselea.

După evenimentele de la 11 septembrie 2001, o firmă a invitat membrii rămaşi ai altor firme care fuseseră afectate de atentate să imparta spaţiile de birouri rămase disponibile. La una din întâlnirile de dimineaţă, şeful serviciului de securitate a spus poveştile acelor oameni rămaşi în viaţă… şi motivele lor au fost toate lucruri “MICI”.
Directorul firmei a supravieţuit în ziua aceea fiindcă fiul lui începuse grădiniţa. Un altul a ramas în viaţă fiindcă ieşise să cumpere gogoşi. O femeie întârziase pentru că nu sunase ceasul deşteptător. Un altul a pierdut autobuzul. Altul şi-a murdărit hainele cu mâncare la micul dejun şi a trebuit să se schimbe. Altuia nu i-a pornit maşina. Unul s-a întors să răspundă la telefon. Copilul unuia nu a fost gata la timp pentru a fi dus la şcoală. Unul nu a găsit nici un taxi. Exemplul care i-a uimit pe toti a fost al unui om care se încălţase cu o pereche de pantofi noi în dimineaţa aceea. Pe drum spre serviciu l-au jenat pantofii şi s-a oprit la o farmacie să cumpere leucoplast.
Acum, când mă înţepenesc în trafic, pierd un lift sau un autobuz, mă întorc din drum să răspund la telefon…. adică toate acele lucruri mărunte care mă enervează, mă gândesc că probabil acela este locul în care Dumnezeu vrea să mă aflu în acel moment….
Data viitoare când dimineaţa ta pare că începe prost, când copiii se îmbracă prea încet, nu găseşti cheile, prinzi toate semafoarele pe roşu, nu te simţi supărat sau frustrat! Dumnezeu este la datorie, datoria de a veghea asupra ta!

5 comentarii:

Anonim spunea...

Da, lucruri mici care i-au tinut in loc, dar nu putem sa fim vesnic in intarziere. Practic atentatul putea sa aiba loc si la o alta ora decat cea a diminetii. Daca vesnic nu ne-ar suna ceasul desteptator, ne-ar jena pantofii, copiii s-ar imbraca lent, am pierde atotbusul etc, am fi intr-o vesnica intarziere si ne-am pierde credibilitatea.

elena spunea...

Aşa gândesc şi eu, Diana. Numai că uneori este bine să ne lăsăm distraşi fără să ne stresăm prea tare. Adică să dăm atenţie circumstanţelor pentru că... nimic nu se întâmplă la... întâmplare. Şi eu m-am aflat în situaţii ca cele menţionate, ca să aflu după aceea că am trecut la un milimetru de un accident sau altceva rău. Fără să fac din asta o regulă, totuşi mi-am propus să deschid ochii. Te pup şi mă bucur că mai eşti pe aici. :)

Loredana spunea...

Asa e, lucrurile mici sunt de o importanta capitala, uneori si totul se intampla cu un rost.

corina spunea...

Frumoasa povestioara dar adevar graeste ea....
Un sfarsit de sapatamana binecuvantat alaturi de domnisoarele tale!:)

roryta spunea...

unii ar spune că sunt prostii sau simple coincidenţe, dar să ştii că şi eu cred în aceste... nimicuri... :)

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails