luni, 28 martie 2011

O nouă săptămână!

Primăvara e frumoasă, chiar dacă oriunde te întorci vezi numai corupţie.
Primăvara rămâne anotimpul trezirii la viaţă, chiar dacă orice vezi la tv şi-n media înseamnă numai urâciune şi vulgaritate. Nu ştiu cum fac, dar mereu mă trezesc dezamăgită de poporul ăsta de ... nici nu mai zic ce gândesc! Destul păcătuiesc gândind, fac şi eu parte din acest popor.
"M-am enervat!"- Semnat Cecilia Ioana Manoliu, doctorand în Ştiinţe Politice la Universitatea din Tsukuba.
"M-am enervat când m-am uitat la televiziunile din ţară care titrau: Japonia - iad nuclear
1. universitatea m-a întrebat ce fac, ambasada română nu                               
2. japonezii m-au întrebat ce fac, ambasada română nu                                    
3. administratorul blocului a venit imediat după cutremur să vadă ce face blocul, nu casa lui. Nu m-a lăsat în stradă şi mi-a dat un nou apartament în aceeaşi zi                                                                              
4. ai noştri se bat pe zahăr şi ulei fără cutremur. Aici, după cutremur, tsunami şi centrala nucleară avariată, nu se bate nimeni pe nimic      
5. românii caută iod să se vindece de presupuse radiaţii, japonezii se duc la muncă. Miercuri şcolile erau deschise. Românii dezbat dacă luna o să ne cadă în cap, japonezii caută supravieţuitori de 7 zile în continuu şi la adăposturile pentru refugiaţii din zonele afectate au anunţat că au mai mulţi voluntari decât e nevoie. Ce iad în Japonia asta!"
Cecilia Ioana Manoliu, doctorand în Ştiinţe Politice la Universitatea din Tsukuba
Câteva minute mai târziu am vorbit cu tânăra doctorandă, care ne-a explicat mai pe larg motivul supărării ei - imaginea care li se prezintă românilor despre tragedia japonezilor este distorsionată, pur senzaţionalistă, la ani lumină distanţă de percepţia pe care japonezii înşişi o au faţă de drama prin care trec. Dar cel mai mult a enervat-o pe Cecilia Manoliu imaginea românilor omorându-se pentru un kilogram de zahăr gratuit, în ziua în care "japonezii ei" îşi trăiau cu demnitare suferinţa, făcând bilanţul victimelor la o săptămână după cutremur şi tsunami. 
Găsiţi articolul întreg aici.

 Mă "bucur" că televiziunile noastre au "grija" a ceea ce se întâmplă în alte părţi! Dar ce zic eu? Au şi "grija" a tot ce se întâmplă şi la noi! Vezi orice ştiri cu violuri şi crime! Nici nu mai ştiu unde a fost îngropată demnitatea umană! În timp ce mogulii conduc ţara din culise spre dezastru, televiziunile sunt preocupate să sape după dezastre acolo unde nu sunt, pentru că noi nu avem cum verifica. Fac tot posibilul să aducă amărâtul de popor român needucat în pragul isteriei, încât oamenii sunt în stare să se omoare, ca pe vremuri, pentru un kilogram de zahăr la jumătate de preţ. Unde e demnitatea noastră? De ce trebuie să spună o Ana Maria Prodan că românul vrea scandal şi de aceea se ţigăneşte pe posturi concurente perechea Pepe-Oana. Am văzut chiar un interviu luat unei doamne psiholog care afirma că ei joacă un teatru fantastic făcând circul mediatic pe care îl fac, pentru că în primul rând câştigă foarte mulţi bani şi apoi ştiu că la noi orice "minune" ţine trei zile, până apare o nouă "bombă". Aşa că în curând vom uita totul şi ei îşi vor putea relua viaţa liniştiţi, dar cu buzunarele pline şi carierele relansate! 

Totuşi, primăvara rămâne anotimpul renaşterii. Şi eu sper ca bunul Dumnezeu să ne lase în viaţă până ne băgăm minţile în cap: în fond, El are îndelungă răbdare! Tot ce e bun trece! Tot la fel trece şi tot ce e rău, pentru că nu e nimic bun sub soare! Totul e deşertăciune! De aceea ar trebui, măcar după 21 de ani, să începem să trăim frumos şi demn. Să refuzăm să mai fim "acea generaţie de sacrificiu" care am fost. De o viaţă tot asta aud. Numai că am impresia că ne place să fim aşa. Asta ştim cel mai bine să fim. Oare nu ne-am săturat? Oare chiar nu vrem să fim o generaţie de biruitori care refuză înfrângerea? Ne place martirajul şi autoflagelarea? Înclin să cred că da.

Numai că eu rămân la părerea mea: primăvara este anotimul renaşterii. Chiar dacă trebuie să bântui pe cele vreo 58 de canale tv ca să găsesc ceva pozitiv, chiar dacă stau închisă în casă să nu văd cum se omoară oamenii la cozi pentru un "câştig" de 5-10 lei, eu tot aleg să caut frumuseţea şi binele în oameni. Chiar dacă sunt mereu dezamăgită!

3 comentarii:

Diana spunea...

Nu stiu cand se va schimba mentalitatea acestui popor. Cjiar nu stiu pentru ce se bat la cozi, cozi la orice e mai ieftin si cu 10 bani decat pretul normal, cozi la depunere acte, cozi la mancare, cozi la haine, bataie pe masini de gaurit... Asa ne place oare?
Cat despre comparatia noastra cu japonezii... suntem la ani lumina de civilizatia lor.

elena spunea...

Florin, am făcut ce mi-ai cerut, dar te rog să nu mă mai pui în situația asta. Am o relație foarte bună cu Quasi şi nu vreau să o periclitez. Scrie-mi pe mail, poate lămurim mai bine problemele. Nici măcar nu ştiu cine eşti, dar ştiu că acel cont de pe Forum gratuit s-a dezactivat singur pentru că nu a fost utilizat timp îndelung. Aştept veşti.

disa spunea...

Foarte, foarte adevart ce-ai scris, dar dureros!
O primavara fara dezamagiri iti doresc!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails