miercuri, 16 februarie 2011

Ziua îndrăgostiţilor??!!

Nu sunt mare fan preluare sărbători străine.....
Chestia asta cu Ziua îndrăgostiţilor nu-mi spune nimic. Poate pentru că mi se pare absurd să existe o zi în care să-ţi sărbătoreşti iubirea. Pentru asta există fiecare zi, dacă îţi pasă: există ziua în care te-ai căsătorit, există aniversarea lui/ei, există onomastica lui/ei..... cred că cine s-a gândit la această zi a avut un scop strict comercial - părerea mea!
Prietena mea dragă de peste ocean, Aurelia Gabor, are o revistă pentru femei din care îmi permit să extrag un mic fragment:
Ce este dragostea ? ” Ei bine, iată una dintre cele mai frumoase explicații pe care am citit-o cu câțiva ani în urmă, povestită o asistentă medicală.
     “Era o dimineață aglomerată la cabinet când, în jurul orei 8:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Părea puțin agitat și a venit direct la mine să-mi spună că este foarte grăbit, căci are o întâlnire fixată pentru ora 9:00. L-am invitat să se așeze în sala de așteptare, știind că avea să mai treacă cel puțin o jumătate de oră până să apară medicul. De la fereastra mea, de unde puteam vedea toți pacienții, l-am observat cu câtă nerăbdare își privește ceasul, la fiecare minut care trecea. Între timp, m-am gândit că n-ar fi rău să-i desfac bandajul și să văd despre ce este vorba. Rana nu părea a fi gravă așa că, în așteptarea medicului, am decis să i-o dezinfectez, timp în care am început o scurtă conversație cu pacientul, cum fac de obicei când tratez o rană sau fac o injecție, pentru a distrage atenția pacientului de la procedura care i se aplică. Am început conversația mea cu acest domn prin a-l întreba cât de urgentă este întâlnirea pe care o are și dacă nu preferă să aștepte sosirea medicului pentru tratarea rănii. Mi-a răspuns că trebuie să meargă neapărat la casa de bătrâni, așa cum face de ani buni, în fiecare zi, ca să ia micul dejun cu soția lui. Politicoasă, îl întreb de sănătatea soției. Senin, bătrânul domn îmi povestește că soția, bolnavă de Alzheimer, stă la casa de bătrâni de mai bine de șapte ani. Gândindu-mă că, într-un moment de luciditate soția putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana, ca să poată fi în timp la azil, dar bătrânul continuă conversația noastră, explicându-mi că ea nu-și mai aduce aminte de cinci ani cine este el... Atunci,  mirată, l-am întrebat : “Și dvs. vă duceți zilnic ca să luați micul dejun împreună ?“ Cu un surâs dulce și o mângâiere pe mână, mi-a răspuns : “E-adevărat că ea nu mai știe cine sunt eu, dar eu știu bine cine este ea !“.
     Am rămas fără cuvinte și un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndepărta cu pași grăbiți. Mi-am înghițit lacrimile, spunându-mi în sinea mea : “Asta este dragostea, asta este ceea ce îmi doresc de la viață !” 
 
Frumos, nu? Am stat şi m-am gândit îndelung: ce rost are o zi a îndrăgostiţilor dacă nu simţim şi nu gândim zilnic aşa...? Mi-a venit în minte o întrebare: mai ştiu cu cine m-am căsătorit şi de ce? Mai ştiu eu cine este el? Şi m-am bucurat să pot răspunde, după 14 ani: mai ştiu! Este el, cel pe umărul căruia îmi las capul în fiecare seară când, obosiţi după truda unei zile, ne aşezăm la televizor şi ne relaxăm, în tăcere. Tot el este cel a cărui privire încărcată de căldură şi adâncimi nebănuite pentru cine nu-l cunoaşte ca mine, mă tulbură de fiecare dată când citesc în ea ce simte pentru mine. Sau a cărui privire rece şi tăioasă taie în mine brazde adânci atunci când este trist sau tulburat şi nu înţeleg de ce. A rămas tot el, chiar dacă au trecut mulţi ani, însă el intră la fel de tăcut în casă, îşi lasă rucsacul jos şi se descalţă aşteptând să-i sărim toate în întâmpinare şi să-i urăm "ceau, tati, bine ai venit"! A rămas la fel, chiar dacă acum mai multe preocupări s-au acumulat furându-i timpul, însă mereu îşi găseşte timp pentru noi, chiar dacă trebuie să facă slalom printre toate.
Este cel cu care m-am căsătorit, este iubitul meu, este soţul meu şi tatăl copiilor mei. Eu ştiu cine este el şi el ştie cine sunt eu! La mulţi ani, dragul meu, cu ocazia zilei tale de naştere!



2 comentarii:

daniel spunea...

Frumoasa poveste de dragoste, frumoase cuvintele tale despre cel de care ti-ai legat fiinta prin dragoste. Da, dragostea nu are nevoie de o aniversare, nu are nevoie sa fie strigata pe strazi si nici de inimioare de diferite forme nu are trebuinta, ca sa se exprime. Dragostea nu sunt fiorii pe care i-am simtit in copilarie, in fata cofetariei cu un bilet colorat in mana. Dragostea este trairea celor care au inteles ce a facut Dumnezeu pentru ei. Daca vorbim de o zi a dragostei, am putea vorbi despre Golgota, acolo ne-a aratat Creatorul cat de mult ne iubeste. Dumnezeu este dragoste.

Evelina spunea...

Va doresc sa reusiti sa strabateti cat mai multi ani ...alaturi unul de altul si sa va bucurati mereu de reusitele voastre si ale copiilor vostri.........

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails