joi, 7 august 2008

Să vorbim!



Am văzut ieri un film...
Şi mi-au rămas în minte întrebări....
Să vorbim. Toată lumea vorbeşte. Despre ce? Avem subiecte reale de conversaţie sau conversăm de plictiseală, de complezenţă.. ca să ne auzim vorbind....
Vorbim despre lucruri străine de noi, de sufletul nostru, de ce? Ca să ne punem la adăpost de atacuri? Avem o inimă vie, funcţională... sau un surogat? Ca nechezolul de pe vremuri...


Dacă vorbele nu vin din inima noastră, putem să le numim vorbe goale?
Cioburi.... suflete sparte în bucăţi... de ce atâta melodramă în lume? De ce nu mai ştim să trăim, să ne bucurăm.... ? Suferim, ne lamentăm, dăm vina pe toţi şi toate, pe societate, pe sisteme.... pe... alţii... noi, victimele tuturor....
Să aduni coiburile.... să refaci întregul... ca să reflecte lumina.... interesant gând! O fereastră întreagă este o fereastră întreagă! Dar una spartă şi lipită va reflecta lumina în alt mod, ca un diamant cu mii de feţe, ce reflectă mii de culori... şi atunci cum e mai bine? Să mă păzesc de relaţii ca de foc, să nu mă sparg, sau să risc "sfărâmarea" dar apoi să mă răsfrâng în mii de culori?!
Răspunsul, daţi-l voi!

7 comentarii:

fratele spunea...

Tin să te felicit pentru blog-ul tau, Elena. Nu demult (cred că acum câteva luni) era la început. Iata ca pana in prezent ai reusit să scrii atât de mult. Se vede că esti dedicată. Bravo

elena spunea...

multumesc pentru cuvintele frumoase. am inceput sa scriu in iunie, dar nu scriu cat as vrea, nu am timp. :) te mai astept pe aici.

starsgates spunea...

Am a�ezat odat�;
iubirea �n palma unuia.
A str�ns-o-n pumn
�i cioburi s-a ales din ea.

Vreo raz� juc�u��
de cade acum pe ea
R�sare-un curcubeu:
ce �tiu, nu va dura!
A�a g�ndeam atunci.:)
O seara frumoas�

Diana spunea...

Noi oamenii nu suntem conceputi pt.a trai singuri, astfel ca de frica singuratatii riscam sa ne "spargem"in mii de cioburi, asta doar pt.a relationa, chiar daca sunt de cele mai multe ori vorbe goale...

Rodica Botan spunea...

Cred ca ar trebui sa intrebam un surd de ce ar vrea sa auda, un orb de ce ar vrea sa vada si un mut...de ce ar vrea sa vorbeasca. Pentruca nu cunoastem cu adevarat valoarea lucrurilor ce le avem ...pina nu le pierdem.

Stiu de ce scriu...ca daca nu scriu imi sta-n git. De cind fata mea m-a cadorisit cu un blog (an fata desteapta...a stiut ca sint prea singura cnd s-a mutat la casa ei), felul asta de a conversa pe blog imi da posibilitatea sa am ...parca o conectie cu o alta fiinta umana cu aceleasi gusturi sau interese ca si mine...Cred ca Adam a stiut sa vorbeasca inainte ca Dumnezeu sa i-o dea pe Eva, dar ca ...conversatia a inceput cam atunci...si inca nu s-au epuizat subiectele...Iara m-am lungit...si mi-e teama ca iara o sa sesizeze cineva, dar subiectul inceput de tine mi se pare vast. Ma opresc insa aici...

elena spunea...

Rodica, n-ai decat sa... nu te opresti. Locurile astea sunt facute ca sa te exprimi... cel putin, eu de aia l-am facut.... :)

amatorul spunea...

Chiar daca ai vrut "sa vorbim!" in urma cu 2 ani, chiar daca au trecut cateva anotimpuri peste propunerea ta, nu cred ca a expirat timpul pentru a desena cateva cuvinte. Scrisul are ceva deosebit atunci cand vrei sa comunici, se poate asemana cu mimica de pe fata omului atunci cand transmite ceva prin viu grai.
Te felicit pentru felul in care transmiti gandurile tale.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails