luni, 4 august 2008

Gânduri de convalescenţă

Înfrângere. Cuvânt cu conotaţie negativă. Oare aşa să fie?
Crezi cu putere în ceva sau cineva şi într-o zi vezi că totul a fost o minciună. Credeai că acela este adevărul, răspunsul. Într-un fel a fost, dar nu cel pe care îl aşteptai. Ce înseamnă înfrângerea? E doar o luptă sau întregul război? Este important pentru rezultatul final sau e doar o etapă? Cum să vezi perspectiva întreagă atunci când eşti blocat în cercul tău îngust? Dacă priveşti lucrurile dintr-o parte, poate părea totul pierdut. Dacă le priveşti din celălalt unghi, poate părea o provocare pentru o nouă încercare. Cum răspunzi?
Cum te ridici deasupra circumstanţelor ca să vezi întregul? Eşti situat deasupra sau dedesuptul liniei orizontului? Cum aduni putere să mergi mai departe când totul pare pierdut? Când totul are gustul fierii? Când toate apele par tulburi şi oglinzile murdare? Avem în noi înşine resurse de a ţine piept valurilor care vin împotriva noastră? Unde să fugim pentru o gură de are curat?
Resemnare. Alt cuvânt cu conotaţie negativă. Aşa să fie, oare?
Bag capul în nisip şi uit că s-a întâmplat ceva? Cum şterg cu buretele ce nu-mi convine că s-a petrecut? Cum şlefuiesc acele „pietre de aducere aminte” care îmi rănesc tălpile? Calc pe ele cu riscul de a-mi sângera picioarele ca să ştiu exact cu ce am avut de a face sau calc peste ele dar când voi mai trece pe acelaşi drum nu voi ştii să mă feresc de acele colţuri ascuţite? Se spune că Dumnezeu nu dă omului mai mult decât poate duce. Atunci înseamnă că m-a făcut rezistentă! Se mai spune că vom trece mereu pe aceleaşi drumuri până ne vom învăţa lecţiile. Aşa să fie?
Perseverenţă. Ăsta nu mai are conotaţie negativă. Sau are? Cine mai ştie? Ce înseamnă perseverenţă? Încăpăţânarea de a lupta contra curentului? Încăpăţânarea de a duce ceva la bun sfârşit, chiar de e bun sau mai puţin bun? Cred că cel mai dificil lucru este să alegi între un lucru bun şi unul şi mai bun. Este simplu, mai totdeauna, să alegi între bine şi rău. Dacă ai principii şi valori. Dar cum în lumea asta totul este relativ, de unde mai ştim ce e bine şi ce nu? Şi atunci, încotro? Ce rost are să insist, să lupt, să perseverez? Îmi va ridica cineva statuie?! Este nevoie să mă mobilizez mereu ca să merg înainte fără o motivaţie reală doar ca să fac şi eu parte din „paradă”, sau e mai înţelept să stau în banca mea, până apare o situaţie care mă motivează, care mă reprezintă, care răspunde nevoilor mele şi până atunci să înţeleg ce vreau, ce pot, ce am nevoie...
Gânduri de convalescenţă! Când eşti luat şi trecut prin foc, apoi prin furtună, apoi din nou prin foc, nu mai poţi avea pretenţia să gândeşti limpede...

6 comentarii:

shalomshalom spunea...

Spui: "Când eşti luat şi trecut prin foc, apoi prin furtună, apoi din nou prin foc, nu mai poţi avea pretenţia să gândeşti limpede..."

Asa este, dar esti un caz fericit. De ce? Din mai multe mai motive:
1. Pentru ca astfel Dumnezeu vrea sa te caleasca. Pentru ca are ceva pregatit pentru tine, dar tu nu esti inca pregatit(a) pentru acle "ceva". Si atunci te trece prin foc si apa si iar prin foc si iar prin apa pentru a te cali, pentru a te ajuta sa scapi de zgura si sa ramai un metal pretios in mana Lui.

2.Pentru ca realizezi acest lucru. Iti dai seama cate persoane trec prin aceste probleme, fara sa stie ca la mijloc e Dumnezeu, care in dragostea lui vrea sa te caleasca? fara sa-L vada pe El, si sa-i simta dragostea?

3. Spui ca nu mai poti avea pretentia sa gandesti limpede. Perfect! Incepand din acel moment, in care taria ta a devenit slabiciune, El va face totul prin taria Lui. El va gandi in locul tau daca-i dai voie, si nu vei mai trai tu, ci Hristos va trai in tine printr-o viata de rugaciune, dedicare si partasie.

Iti dai seama ce caz fericit esti? Intelepciunea lumii acesteia este nebunie in ochii lui Dumnezeu. Si cel din lume nu intelege aceste lucruri: sunt absurde pentru el, dar tu, care ti-ai legat viata de Hristos, nu te raportezi la cel din lume, ci le cel ce te inconjoara cu bratele Lui protectoare, chiar daca iti lasa un anumit grad de libertate in care tu sa te scuturi de acumularile din fire, si sa ramai in fata Lui pura, imaculata, o mireasa pentru Mirele ei!

elena spunea...

asa este, AMIN!
sa stii ca nu am experimentat pace si bucurie mai mare decat aceea ca sunt in bratele Tatalui. de aceea scriu. este grea zdrobirea, dar am reusit sa inteleg cat este de importanta si mai ales, necesara.

Adrian spunea...

multumesc ptr adaugarea la blogroll , acelasi lucru l-am facut si eu;)

Have a nice day!

Alexandru.Giurca spunea...

:)

elena spunea...

Adrian, multumesc! :)
Alexandru, nu pot sa intru pe blogul tau... setarile tale?!

Sava spunea...

O ZI BUNA SI FRUMOASA CU BINE SI SPOR IN TOATE!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails