vineri, 11 iulie 2008

Frica noastră cea mai mare

Fragment de Marianne Williamson
Frica noastră cea mai mare nu este aceea că suntem insuficienţi. Frica noastră cea mai mare este să fim puternici peste măsură.
Lumina noastră, nu întunericul nostru, e cea care ne înspăimântă cel mai mult. Ne întrebăm :
"Cine sunt eu să fiu strălucitor, minunat, talentat, extraordinar ?"
De fapt, cine eşti ca să nu fi ?
Eşti un copil al lui Dumnezeu. Modestia ta nu ajută lumea cu nimic. Nu faci nimic special dacă te ascunzi şi nu vrei să sari în ochi, doar pentru ca alţii să nu se simtă nesiguri în jurul tău... Cu toţii am fost destinaţi să strălucim, precum copiii.
Am fost născuţi pentru a manifesta slava lui Dumnezeu care este în interiorul nostru. Ea nu este doar în unii dintre noi, ci în fiecare dintre noi. Iar pe măsură ce permitem ca lumina noastră să strălucească, fără să realizăm, le dăm celorlalţi cale liberă să facă la fel. Pe măsură ce suntem eliberaţi de propria noastră frică, prezenţa noastră îi va elibera automat şi pe ceilalţi.

5 comentarii:

Anonim spunea...

frica mea cea mai mare este ca nu cumva sa am pacate nemarturisite

elena spunea...

stii ca sentimente cum este frica vin de la cel rau, nu? Dumnezeu nu ne da decat sentimente de pace. avem cu totii pacate nemarturisite, pentru ca nu ni le amintim, dar putem scapa de aceasta "sabie" care atarna deaspura capului nostru cerand iertare de la Tata si pentru pacatele de care nu suntem constienti sau cerandu-I sa ne descopere ce anume nu am marturisit. nu mai lasa condamnare peste tine. fii binecuvantat.

Anonim spunea...

iniţial
mi-a fost frică
să nu creadă că n-o iubesc destul
apoi
am început să mă tem
că mi-a fost destul

"Simt că te pot părăsi. Te iubesc atât de tare încât simt că s-a împlinit ceva în mine – şi acum te pot părăsi" - noica

Anonim spunea...

Interesanta abordarea ta... dar ma nedumereste, oarecum: din cate stiu, ni se recomanda o atitudine cat mai lipsita de trufie... Sau, poate ca am inteles eu ceva gresit, poate ca neconcordanta intre ceea ce afirmi tu si ceea ce stiam eu este doar aparenta... Poti explica un pic mai in detaliu, te rog?

elena spunea...

Da, se poate interpreta si asa, exact asa am vazut si eu lucrurile cand am citit prima data. Dar, daca iti cunosti identitatea in Cristos, stii ca esti copilul lui Dumnezeu si printesa a cerului. Printesele nu cersesc la portile orasului ci traiesc conform cu identitatea pe care o au. Dumnezeu vrea ce e mai bun pentru tine, vrea sa te bucuri de viata din belsug. Scrie-mi pe mail la elena_reinerth7@yahoo.com si iti trimit un material din "Eu, femeia" ca sa intelegi mai bine ce vreau sa spun. Eu ma mandresc cu Dumnezeul meu care m-a ridicat din cenusa si m-a restaurat.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails